zece zile

la cel mult zece zile de la naștere 

pisoii își deschid ochii

la cel mult zece zile de la despărțire

soarele zvâcnește la fel

 

acum pe banca din parc nu stă nimeni

și frunzele din copacul de lângă ea

nu se împotrivesc

 

atât de puține lucruri contează

când viața o ia la vale și brusc

din liniștea de până atunci

rămâne un zvon 

o grămăjoară de praf

 

cine nu și-ar dori o dragoste

în care să-și înmoaie degetul la nevoie

o dragoste ce-ncolțește și-n piatră

și nu se îndepărtează

 

cine nu și-ar dori o singură lacrimă care

lovită ușor cu toiagul

să se despice în două

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *