În romanul autobiografic De două mii de ani, Mihail Sebastian povestește o întâmplare care are, pesemne, un sâmbure de adevăr. Într-o vacanță de Crăciun, plecând cu trenul de la București la Brăila, nimerește în compartiment lângă un bătrân evreu încărcat cu papornițe și pachete. E un negustor de cărți itinerant, care alimentează cu tipărituri din Germania și Polonia localitățile din Moldova locuite de evrei. În prima clipă, pare o întruchipare a evreului rătăcitor Ahasverus, la origini, un rege biblic. Desprins de mit, omul are însă un nume al lui: Abraham Sulitzer, și vorbește o limbă moldovenească ușor cântată, cu accent evreiesc. Anticarul – bibliofilul și negustorul Sulitzer – este un pătimaș al cărții și un bun cunoscător al literaturii universale. Iubește cărțile până la manie, spunând pe șleau că „o carte ori te dărâmă, ori te ridică. Dacă nu, la ce mai dai bani pe ea?“.
Destinate culturii ghetoului, cărțile colecționate și vândute de Abraham Sulitzer sunt traduceri în idiș din Cervantes, Dante, Molière, Shakespeare, Dostoievski, Turgheniev, Thomas Hardy… și alți autori mari ai lumii. Apartamentul lui din București, căptușit cu rafturi, e o fabulos-cotropitoare bibliotecă pe care tânărul din compartimentul de tren o descoperă la a doua lor întâlnire, ca din întâmplare, căci bătrânul Sulitzer se dovedește a i fi vecin. Fâstâcit, înțelept, hâtru, cu ochelarii pe nas, abia așteaptă să i citească musafirului din cărțile lui preferate. I le arată pe rând, le scoate din raft cu o mângâiere, le răsfoiește, le măsoară literele cu privire de expert, le vorbește îndrăgostit și familiar. Asta e ciudățenia lui Abraham Sulitzer: așa cum unii oameni vorbesc cu pisicile sau cu câinii lor, acest anticar evreu vorbește cu cărțile, spre exasperarea nevestei lui, care i se plânge oaspetelui, cărturar și el, că nu s a mai pomenit negustor, bunăoară negustor de mosoare sau de ghete, să vorbească cu marfa din prăvălie și că împătimitul Abraham o face de rușine în fața vecinelor, stând la taclale, om în toată firea, cu pereții…
Bătrânul negustor e un personaj croit din multe amintiri și legende de familie. Abraham Sulitzer face parte din neamul sufletesc și spiritual al lui Mihail Sebastian, acest singuratic dedicat cărților, sentimental cu rigoarea nuanțelor, timid înzestrat cu subtil umor, evreu francofil evadat din ghetou prin cultură laică, dar păstrând vie înțelegerea lumii în care s a născut, răzvrătit melancolic, prieten loial trădat și părăsit de prieteni deveniți celebri: un om care vorbea cu cărțile, trăindu le și scriind despre ele în singurătatea tranșeelor istoriei.
