Intensitatea câtorva epuizări

Nimic, decât intensitatea câtorva epuizări,

Ce au încetat să-ți vorbească.

Povestea nu mai are obstacol.

 

Se întoarce spre ea,

Cu fața spre unicul deșert. 

 

 

O contemplare,

Printre curenții pământului. 

 

Mă țin neîntrerupt 

De malul râului.

 

Atâtea momente ratate. 

Atâtea amintiri iluminate.

 

Neîntrerupte zile și nopți

Într-o ceremonie săracă,

 

Spre direcții opuse,

Nesfârșite  sau imobile. 

 

Mâna ta caldă și materia vie.

Doar luna mă mai vede 

Și intensitatea câtorva epuizări…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *