TRANSATLANTIC. Jean Valentine – Asfodel mort

 

 

Jean Valentine

Asfodel mort

 

—        Simt că am îngropat pe cineva în mine

Părți din ea

Despre care nu-mi aduc încă aminte

Părți din mine pe care nu mi le amintesc încă

 

—        Da, adică atunci când dormi

lângă tine stă întins cineva

orb și docil

 

—        Da. Asta era! Un rămas-bun

în jos, cu liftul,

ceva despre flori,

ceva despre dăruirea unui buchet de flori. Eu,

fiicei mele?

Fiica mea, mie ?

De la mama, pentru mine. Flori verzi care vor înflori curând.

 

Jean Valentine ( 1934 -2020)  poetă americană născută în Chicago, autoare a numeroase colecții de poezie pentru care a primit valoroase distincții și premii literare.  În 1956 a absolvit Colegiul Redcliffe și a continuat să locuiască pentru restul vieții în New York.  Primul ei volume de poezie, Dream Barker (Yale University Press) a fost selecționat pentru seria poeților tineri Yale Younger Poets.  Valentine a predat la Universitatea din New York până în anul 2004.  A mai ținut cursuri și seminarii la Colegiul Sarah Lawrence și la Universtitatea Columbia.  A murit în 2020 la New York.

 

 

Jean Valentine

Death Asphodel

 

—     I feel like I’ve buried somebody inside of me

Parts of her

I don’t remember yet

Parts of myself I don’t remember yet

 

—     Yes you mean

there is somebody blind and gummy

lying next to you when you’re asleep

 

—     Yes that’s it. Goodbye,

down the elevator,

something about flowers,

about giving flowers. Me

to my daughter?

My daughter to me?

My mother to me.  Green flowers soon to be bloom.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *