Orlando Figes – EUROPENII (3)

Capitolul 2

O revoluţie pe scenă

Mi‑am spus: „Revoluţia din Iulie este triumful burgheziei: această burghezie victorioasă va vrea să facă senzaţie şi să fie distrată. Opéra va deveni un Versailles al ei, se va îngrămădi acolo ca să ia locurile nobililor şi curţii exilate”. Ideea de a face Opéra deopotrivă magnifică şi populară mi sa părut că are şanse bune de reuşită.

Louis‑Désiré Véron, Mémoires d’un bourgeois de Paris (1857)

1

La sfârşitul lunii aprilie 1846, soţii Viardot şi‑au început călătoria îndelungată înapoi, de la Berlin la Courtavenel. Urmau să‑şi petreacă acolo vara, cât timp Pauline se va hotărî unde avea să apară în următoarea stagiune de toamnă. Turgheniev îi scria adesea lui Pauline. Corespondenţa lui era neceromonioasă, înţesată de veşti şi observaţii, spirituală, lejeră. Ştiind că scrisorile îi vor fi arătate lui Louis, le compunea ţinând seama de acest fapt, dar, dacă citea printre rânduri, Pauline i‑ar fi înţeles sentimentele. Când cu greu îşi mai stăpânea înflăcărarea, Turgheniev trecea de la franceză la germană, limbă pe care Louis nu o vorbea deloc.

Turgheniev îşi dorea din tot sufletul ca ea să se întoarcă în Rusia în acea toamnă. „Cât priveşte stagiunea următoare”, îi scria el în mai, „tu însăţi vei judeca cum e mai bine. Sunt încredinţat dinainte că decizia ta va fi bine chibzuită, dar trebuie să‑ţi mărturisesc că absenţa ta de aici în această iarnă (dacă aceasta este urmarea, pe care încă nu vreau s‑o accept) îi va întrista pe mulţi. Ich bin immer der selbe und werde es ewig bleiben [«Eu sunt încă acelaşi şi aşa voi rămâne aşa mereu»]… În orice caz, fii bună şi dă‑mi de veste ce hotărăşti. Rămas‑bun, să fii sănătoasă şi fericită […], întoarce‑te; aici le vei găsi pe toate aşa cum le‑ai lăsat”.

Louis a ezitat să se întoarcă în Rusia. Nu îndura climatul rece şi simţea că se afla în conflict cu guvernul ţarist din pricina vederilor sale de stânga (un articol despre Moscova pe care îl publicase în revista L’Illustration fusese cenzurat în Rusia). Berlinul era alternativa evidentă. Meyerbeer, Generalmusikdirektor la Opera din Berlin, era un mare admirator al vocii lui Pauline şi voia ca aceasta să interpreteze rolul principal în Le Prophète, următoarea lui operă, la care lucra din 1838. Meyerbeer lăsase opera deoparte în 1843 după ce Léon Pillet, directorul de la Opéra de Paris, îi respinsese cererea ca Pauline să deţină rolul feminin principal. Pillet voia rolul pentru Stoltz, primadona de la Opéra, care era şi amanta sa, dar Meyerbeer nu voia să aibă de‑a face cu solista supraestimată. Din acel moment, după cum glumea criticul muzical Eduard Hanslick, compozitorul şi‑a plimbat opera „în valiză, înainte şi înapoi între Berlin şi Paris, probabil într‑un efort de a stabili dacă profeţii călătoresc fără să plătească taxe vamale”.

Meyerbeer credea că succesul unei opere depindea înainte de toate de talentul vocal şi dramatic al soliştilor principali. Călătorea în toată Europă, în căutarea celor mai buni dintre ei. La Pauline găsise amplitudinea vocală şi calităţile actoriceşti care o făceau perfectă pentru rolul deosebit de important al lui Fidès, mama profetului, de care avea să depindă puterea tragică a operei sale. A compus rolul pentru ea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *