Niall Ferguson –Apocalipsa. Mari dezastre din trecut și câteva lecții pentru viitor (5)

Capitolul 7: DE LA „BOOGIE WOOGIE FLU” LA „EBOLA IN TOWN”

I had just gotten over a serious illness that I won’t bother to talk about.

– Jack Kerouac, On the Road

ROCKIN’ PNEUMONIA

În 1957, a fi tânăr în Statele Unite era raiul pe pământ. În vara aceea, Elvis Presley urcase în topuri cu melodia „(Let Me Be Your) Teddy Bear”, urmată în septembrie de „That’ll Be the Day” de Buddy Holly & the Crickets, iar în octombrie de „Wake Up Little Susie” al trupei Everly Brothers. În toamnă a apărut Pe drum de Jack Kerouac, iar Pisica pe acoperișul fierbinte, cu Paul Newman și Elizabeth Taylor, a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film. Memoria populară a acelor idilice „zile de aur” uită însă de clivajele rasiale ale vremii: cu numai trei ani înainte, procesul Brown versus Board of Education pusese capăt segregării rasiale în școlile de stat, la doi ani după uciderea lui Emmett Till și după ce Rosa Parks refuzase să cedeze locul în autobuz [unui alb] și în același an, 1957, când nouă elevi de culoare fuseseră escortați la Central High School din Little Rock, capitala statului Arkansas, de trupe federale special trimise pentru a‑i proteja. Evenimentele acestea se predau azi în școli, dar orele de istorie uită la rândul lor că 1957 a fost și anul în care a izbucnit una dintre cele mai mari pandemii ale epocii moderne – a optsprezecea cea mai rea din istorie, potrivit unei analize recente. Nu întâmplător, un alt hit al anului cu pricina a fost „Rockin’ Pneumonia and the Boogie Woogie Flu” de Huey „Piano” Smith & the Clowns.

I wanna squeeze her but I’m way too low.

I would be runnin’ but my feet’s too slow.

După ce a fost învins în alegerile prezidențiale din 3 noiembrie 2020, președintele Donald J. Trump ar putea fi comparat, chiar dacă nu întru totul, cu Woodrow Wilson, ale cărui șanse de a fi reales – nemaivorbind de starea lui de sănătate – au fost subminate de pandemia de gripă spaniolă din 1918–1919. O comparație mai relevantă însă (și un contrast mai puternic) se poate stabili cu președintele Dwight D. Eisenhower. Eisenhower a avut de‑a face cu două pandemii în cariera sa exemplară în slujba binelui public. Mai întâi a fost promovat locotenent‑ colonel pentru modul cum a gestionat comanda unui corp de 10 000 de tanchiști la Camp Colt, în Gettysburg, Pennsylvania, în timpul gripei spaniole. A doua oară i s‑a întâmplat ca președinte, când s‑a confruntat cu pandemia de gripă asiatică din 1957–1958. Episodul de tinerețe a fost subiectul mai multor cărți și a numeroase articole. Căutând analogii istorice în 2020, comentatorii s‑au referit și ei adesea la perioada 1918–1919. Episodul mai recent din biografia lui Eisenhower este însă în mare parte uitat de toată lumea, cu excepția istoricilor și a epidemiologilor cu înclinații istorice. Și totuși el merită să fie cunoscut mult mai bine, căci criza sănătății publice din acei ani se asemăna într‑o mai mare măsură cu situația provocată de COVID‑19 în vremea noastră decât cu pandemia din 1918–1919, care se numără printre cele zece cele mai rele din istorie.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *