Sorin Ioniță – Deceniul furiei și indignării. Cum ne-au schimbat ultimii zece ani? (2)

Îmi amintesc cu precizie că prin 1992-1993 existau la parterul blocurilor unde stăteam cu chirie în Bucureşti vechile aprozare şi magazine Lactate. Se foloseau încă sticlele acelea de un litru cu gura largă, astupate cu căpăcel de poleială, care prin anii ’80 slujiseră drept puşculiţă: strângeau copiii în ele monedele masive de 3 lei, activitate de tezaurizare încurajată cu căldură de părinţi şi autorităţi, primii din motive pedagogice, ceilalţi, demagogice, ca să mai reducă inflaţia ascunsă ce eroda economiile oamenilor.

Sticlele erau un soi de mobilier urban ad-hoc, stivuite ori înşirate în faţa magazinelor. Cum aveam copil mic prin 1993-94, ne sculam dimineaţa şi mergeam să punem plasa cu sticlele respective la coadă, după rutina prerevoluţionară. Da, stimaţi cititori, încă erau cozi la lapte prin 1992-93 şi penurie de multe alte produse de bază, deşi nu atât de rău ca în anii ’80. Le-aţi uitat, desigur, deşi ăsta ar fi un răspuns posibil la întrebarea cusurgiilor TV: „Dar cu ce îl ajută pe românul de rând că am făcut cutare şi cutare?“

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *