Prevenirea accidentelor

Prevenire-accidente-01Trebuie să admitem că securitatea personală este un element important al vieții, pe care continentul nord american îl ia foarte în serios. Nu atât din grija pentru om, deși ea există, ci mai ales pentru prevenirea accidentelor, pentru care companiile date în judecată sunt obligate să plătească victimelor sume de bani mult mai mari decât cheltuielile pentru prevenirea lor.

Laboratorul chimic în care am lucrat făcea parte din „Quality Assurance & Safety Department”, deci includea și metodele de prevenire ale accidentelor. Știu cum se stabilesc regulile de evitare a unor accidente și, mai ales, cum iau naștere aceste reguli. La compania unde lucram eram obligați să inventăm cazuri probabile de accidente și să scriem măsurile de protecție cuvenite. Grozav îmi plăcea să inventez situații!

Existau și reguli deja inființate pe baza fie a unor experiențe reale, sau tot inventate. Una din ele  era interdicția deplasării cu cafeaua fierbinte într-un pahar de carton fără capac. Trebuia prevenită stropirea pe mâini cu lichid fierbinte, evitând cunoscutul caz de la compania Mac Donald’s, care a trebuit să plătească o imensă despăgubire unei femei care a acuzat-o că, din cauza lor, s-a opărit cu o cafea servită într-un pahar neacoperit. Cum în cafeteria noastră erau întodeauna pahare, dar nu și capace, noi le improvizam din hârtie și foloseam mâna liberă pentru a-l ține pe pahar. Iar ca să străbatem cele câteva uși între cafeterie și laborator, așteptam pe cineva ca să ne ajute. Foarte eficient.

prevenire-accidente-02Zilele trecute am primit un anunț la bloc cum că unitățile de aer condiționat care se fixează în geam sunt permise numai dacă geamul respectiv dă în balcon, nu în stradă. Auzisem ideea – fără vreun caz real – că, într-un bloc, un copil ar fi pătruns prin gaura unui aer conditionat mic, scos din lăcașul lui, și ar fi căzut pe geam.

Să fim exacți: o unitate puternică de aer condiționat are cam 10 kg și răcește tot apartamentul. Unul mic are vreo 3 kg și e doar pentru o cameră. Odată fixate în ferestre, sinceră să fiu, nu știu cum un copil ar putea demonta chiar și numai 3 kg. Mie, un specialist mi-a fixat o unitate mare în geamul care dă spre balconul întins pe toată lungimea apartamentului. La toate cele 22 de etaje balcoanele sunt la fel. Din cei peste 1000 de locatari, poate doar câțiva, cu apartamente minuscule la marginea blocului, au geamuri direct în strada. La ei s-o fi referit acea notă? Oricum, m-am liniștit, mi-am spus că eu nu intru în categoria interzisă.

După câteva zile am primit o altă notă care anunța că în ziua și la ora cutare vor controla în apartamente detectorul de fum și siguranțele electrice. Au venit trei bărbați. Unul a intrat cu o scară și a mișcat detectorul de fum din tavan, care a început să țiuie insistent. Al doilea bărbat a intervenit încercând să puna la loc ce scosese primul, n-a reușit, țiuitul era oribil. Până la urmă au potolit alarma. Al treilea bărbat stătea afară, pe hol, notând ce-i dicta șeful, cel de-al doilea bărbat.

Eu eram interesată în verificarea tabloului de siguranțe pentru că numai cu o zi înainte înlocuisem una din siguranțe. Șeful, care îl ajutase pe cel cu scara și țiuitul, a parcurs apartamentul și s-a oprit în fața aerului condiționat, strigîndu-i tipului de pe hol să noteze: „în salon e o unitate de aer condiționat care dă în balcon”. Suna ca o crimă. M-am gîndit că n-oi fi înțeles bine nota cu unitățile de aer condiționat, poate că n-am voie să-l folosesc și, pe căldurile astea, cum o să rezist fără aer condiționat?

Șeful și-a continuat rapid turul, fără să controleze tabloul de siguranțe. La sfîrșit mi-a dat o foaie: „Vă dau regulile de urmat, nimic important, numai dacă vreți să le citiți. Și vă rog să-mi semnați aici, totul e în ordine la dv.”

Am semnat, dar am rămas cu nedumeriri la care încă n-am găsit răspuns:

  • cum poate un copil demonta un aer condiționat de 3 kg ca el, apoi, să se strecoare prin gaura rămasă și să cadă pe fereastră.
  • ce fel de șef era cel care mi-a spus, despre regulile de urmat, „nimic important”?

Desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *