Timp de mai bine de un secol mâncarea târgoveață, urbană, românească a împrumutat definitiv și ireversibil hălci din finețea și tehnicile gastronomiei franțuzești. Era și normal, după o perioadă în care ne dedulcisem cu șerbeturi, pilafuri și ghiveciuri orientale să ne năpustim hămesiți asupra bucatelor europenești la care bălisem îndelung. Se întâmpla asta după Tratatul de la Adrianopol, deși, pe ici, pe colo, prin cuhniile domnești, mai găseai și înainte câte un bucătar francez ori italian care așeza burdihanele domnilor și boierilor de pe la noi în rândul lumii vestice. Dar după 1829 influența începe să prindă contur clar, ba chiar apar și primele cărți de bucate scrise și traduse de o generație francofilă și francofonă.
Ca orice epocă, și aceasta are parte de personaje notabile dar, printre toți bucătarii și bucătărașii țării doar unii și schimbă, prin munca lor, vremurile. I-aș aminti aici, în ordine cronologică, pe Dincă – țiganul bucătar școlit la Paris în restaurantul din Rue de la Paix condus de Felix Durijot, fostul bucătar al detronatului rege Louis-Phillipe, care a vremelnicit dezrobirea etniei în Moldova, pe Grigore Capșa, care a învățat meserie la renumita „Casa Boissier”, primul nefrancez căruia i s-a îngăduit să participe la Expoziția de la Paris, și pe Iosif Strassman, bucătar al Casei Regale, a cărui poveste fabuloasă încerc să o scriu mai jos.
Dar până să ajungem la el, vă rog să îmi faceți acest mic hatâr de a vă prezenta și contextul ajungerii personajului nostru la Curtea Regală. Vizita în România a Împăratului Franz Joseph (16 septembrie 1896, la patru ani de la căsătoria Mariei cu Ferdinand I, pe atunci principe moștenitor) a ocazionat și prima vizită a ducelui de Edinburg, Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, tatăl viitoarei regine.
„(…) Papa bineînțeles fu găzduit în casa noastră și îmi aduc aminte că i-am făcut o ciudată rugăminte, să-și aducă cu el bucătarul. Papa a răspuns glumind, că i se ceruse adesea să ia cu el un prieten, o pușcă sau o undiță, dar că era întâia oară când fusese poftit cu bucătar cu tot, însă îl va aduce.
Pricina acestei rugăminți neobișnuite era că în casa noastră de curând întemeiată erau întotdeauna neînțelegeri cu bucătarii. Parcă era un făcut, nu împlineau niciodată anul la noi, și uneori mă găseam destul de încurcată, căci casa noastră era foarte mare și foarte greu de pus pe (…) Trebuie să mă grăbesc să adaug că bucătarul ce-l am acum în serviciu își va serba în curând jubileul de 30 de ani, ceea ce arată că dificultățile culinare n-au dăinuit veșnic”.
credit foto: vacantierul.ro,
Ei bine, acest din urmă bucătar e Iosif Strassman. De origine german, Strassman fusese elev la școala lui Auguste Escoffier (Ritz-Escoffier) iar ulterior la Cordon Bleu, la Paris. Strassman, care mai gătise pentru fețe încoronate la Lucerna, Paris, Roma sau Atena, era bucătar în restaurantul celebrului Hotel Negresco de la Nisa și ajunsese la Curtea Regală într-o perioadă în care meniurile erau redactate în franceză, dar „începând cu anii 30, timp de un deceniu, pe meniurile cu sonorități occidentale își fac loc denumiri neaoșe de mâncăruri tradiționale românești”
