Note de vacanță din Bulgaria-Arbanasi

„Întorcându-ne din Thassos în 2019, am hotărât să ne oprim pentru variație, lângă Veliko Târnovo, în Arbanasi. Micul sat (acum, căci nu are decât vreo 300 de locuitori stabili) are o istorie la fel de interesantă precum a orașului din apropiere. Probabil înființat de către albanezi, căci arbanasi înseamnă albanez în bulgară, cunoscând apogeul dezvoltării sale după a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Arbanasi avea și o mie de case, populația fiind formată din negustori bogați, care făceau comerț cu orașele săsești de la noi (Sibiu, Brașov) din Transilvania, dar și cu Principatele Române sau cu Rusia. Cu banii câștigați s-au ridicat cinci biserici. Care au primit substanțiale donații de la domnitorii fanarioți din Valahia și Moldova. Tatăl lui Vasile Lupu, domnitor al Moldovei între 1634-1653 și încă o scurtă domnie în 1653, negustorul bogat, dintr-o familie elenă, Nikolai Coci, s-ar fi născut aici. Locul era sigur, căci altfel nu se explică de ce multe personalități ale timpului au ales să se refugieze aici (Nicolae Brâncoveanu, Ioan Văcărescu) atunci când instabilitatea făcea ravagii la noi.

În 1790, șaptesprezece familii boierești moldo-muntene trăiau în Arbanasi. Chiar și acum anumite case, unde au locuit, bănuiesc, poartă numele lor (Brâncoveanu, Cantacuzino, Filipescu). În epocă, bulgarii se uitau cu invidie și admirație peste Dunăre. La începutul secolului al XIX-lea orășelul a fost distrus, iar mare parte din populație a luat drumul în sens invers, spre Muntenia. Nu știam toate aceste detalii extrem de interesante când ne-am cazat într-un hotel confortabil din sat. Hotelul se afla într-un mic parc răcoros. După ce ne-am cazat, am vizitat satul rapid cu mașina. Mi-au plăcut casele care se aliniau frumos pe străzile unduitoare, căci și Arbanasi este construit pe mai multe dealuri. Iar mie îmi plac dealurile. În Balcani, cred că numai românii și sârbii construiesc unde și cum vor. Am mâncat la restaurantul hotelului, fiind serviți de un ospătar bulgar care vorbea binișor românește. Masă copioasă, tipic bulgărească, ce ne-a costat doar vreo 70 de leva. A doua zi am plecat pe la ora 10, după ce am servit un mic dejun consistent, care ne-a ajuns până acasă, în Câmpina”. (Liber în Europa. Note de călătorie, 2014-2020, pp. 123-124)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *