Elenistice: Thassos în două sezoane

„În anul 2014 puneam pentru prima dată piciorul în Grecia. Și astfel începu amorul (agapi). Aveam să revenim în Elada în 2015, 2018 și 2019. … Thassos ar fi o insulă de smarald, o combinație (sau fuziune?) fabuloasă și greu de imaginat și, mai ales, de explicat, între culorile verde și albastru de care îți poți da seama doar privind fotografiile digitale de pe ecranul laptopului. Atunci când ești prezent la fața locului te scufunzi în ospitalierul mediu egeean și nu mai comentezi. Sute de mii de români au fost în Thassos, dar mă întreb câți au scris despre ea? Câți îi cunosc zbuciumata ei istorie, dar care se încadrează perfect în cea mare, balcanică. Căci fiecare colțișor din Balcani a trecut prin nenumărate mâini, fiind cucerit, recucerit, populat de un mozaic de popoare. Însă istoria insulei este fascinantă, chiar și rezumând-o la maxim. Poate că ar trebui mai bine cunoscută de turiștii români? Dar cui îi mai pasă de istorie când ai taverne pe malul Mării Egee, plaje cu pietriș fin și alb, peștișori invizibili la trei metri de șezlongul mai ieftin decât cel închiriat la Mamaia? Conform mitologiei, Thassos ar fi fost insula unde locuiau sirenele, celebrele femei sexy, având un singur defect − coada de pește, dar și viclenia de care au dat dovadă și în cazul lui Ulise. Istoria adevărată a insulei începe din preistoria elenă, din vremuri imemoriale, cum obișnuiește să se spună în limba de lemn. Ceva legături am avea și noi, moștenitorii geto-dacilor, având în vedere că primele triburi care s-ar fi așezat în insulă ar fi fost cele trace. Probabil că descoperirile arheologice au dovedit asta, având în vedere inapetența tracilor pentru scris. În secolul al VII-lea î. Hr. insula a început să fie colonizată de elenii din insula Paros, care și-au dat seama de poziția strategică importantă pe care o avea în complicata Antichitate grecească, dar și de aur, marmură și lemn, căci versanții insulei pe atunci erau acoperiți de păduri (de mult intrate în istorie).

Thassos ar fi devenit chiar și o mică putere în geopolitica vremii. În 477 î. Hr. s-ar fi alăturat „Ligii de la Delos”, însă thasioții s-au răsculat împotriva dominației ateniene, care ar fi reprimat cu brutalitate această încercare. Nu se putea ca spartanii să nu ajungă și ei în Thassos, ocupând insula în anul 404 î.Hr. Mergând pe firul istoriilor ocupațiilor, o regăsim și pe cea macedoneană și romană (197 î. Hr.) … Și apostolul Pavel a debarcat în insulă, convertind locuitorii (sau o parte a lor) la creștinism. În anul 565 d. Hr. frumoasa insulă a fost cucerită, pentru scurt timp și de arabi, care însă nu s-au menținut mult timp. Au urmat secole pline de frământări și instabilitate, pirații dând târcoale zonei. Genova a preluat stăpânirea nominală de la muribundul Imperiu Bizantin, dar nu prea mult timp, căci puterea dominantă în zonă a ajuns Imperiul Otoman care și-a menținut stăpânirea asupra Thassosului până în 1912”. (Liber în Europa. Note de călătorie, 2014-2020, pp. 62-63)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *