Corfu

„Mă așteptam ca insula Corfu (Kerkyra) să fie mai spectaculoasă decât Thassos, dar elementele ei esențiale sunt specifice oricărei insule grecești. Este diferită față de Thassos pentru că nu a cunoscut stăpânirea otomană, ci pe cea venețiană și britanică. Capitala insulei, Corfu Town, păstrează influența venețiană și britanică în mult mai mare măsură decât localitățile mici din interior, ceea ce demonstrează că „ocupantul” (dar mai degrabă protectorul, căci alternativa la venețieni sau britanici ar fi fost reprezentată de otomani) nu s-a deranjat prea mult pentru a influența viața grecilor și s-a rezumat în a-și fortifica și dezvolta orașul principal, Corfu Town (cu o poulație de aproape 40 000 de locuitori, oricum mult mai mare decât Limenas, capitala Thassos-ului, care are în jur de 3000 de locuitori), care păstrează Vechea și Noua Fortăreață și multe alte clădiri venețiene. …

Muzeul de Artă Orientală este găzduit în Palatul St. Michael and St. George, fosta reședință a guvernatorilor britanici ai Insulelor Ionice. În mod ciudat și deloc caracteristic britanicilor, aceștia au cedat în 1862 Insulele Ionice regatului grec pentru a susține popularitatea noului rege, George I, care avea o orientare politică pro-britanică, spre deosebire de predecesorul său, bavarezul Otto I. … Muzeul găzduia în 2015 și o expoziție de artă fotografică alb-negru în care era surprinsă mai degrabă o viziune sumbră a insulei și, mai ales, a locuitorilor ei. Într-una din fotografii, se poate observa portretul alb-negru al unui militar elen din Primul Război Mondial. Privind-o, mă întrebam retoric dacă s-a întors nevătămat sau dacă a murit undeva prin coclaurii Anatoliei, încercând să realizeze Megali Idea. De altfel în obscurul Krinides, în mica tavernă fast food m-am holbat minute bune la o hartă… elenă a Turciei, care se afla agățată pe un perete. Surpriza trecută, mi-am adus aminte cum în zonă au fost instalați zeci de mii de eleni care au fugit sau au fost obligați să părăsească Turcia kemalistă în urma acordurilor dintre cele două țări, după victoria turcilor din 1920”. (Liber în Europa. Note de călătorie, 2014-2020, pp. 82-83)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *