Cinci ore în Ljubljana

„La întoarcerea din Italia, ne-am propus să ne oprim la Ljubljana, era chiar în drumul nostru, ieșeam la un moment dat de pe autostradă și intram în oraș. Cât de complicat poate fi să conduci și să găsești un loc de parcare într-un oraș de numai 300 000 de locuitori. Exact tipul de oraș pe care-l iubesc − nici prea mare, să te asfixieze și să pierzi ore întregi din viață într-un trafic infernal, dar nici prea mic și plictisitor, genul de oraș unde nu se întâmplă niciodată nimic. Orașul meu natal și în care continuăm să trăim. Din păcate, nu aveam prea multe ore la dispoziție, urma să ne cazăm lângă lacul Balaton, destul de aproape, mai ales dacă ai șansa să conduci pe autostrăzi unde poți conduce ca vântul, ca gândul asemeni feților noștri frumoși. Și într-adevăr, nu am condus prea mult și am și descoperit o parcare, unde ne-am lăsat mașina. Centrul era aproape, ni s-a spus. Cu atât mai bine. După patru ore de când plecasem din Trieste, ne dezmorțeam oasele, iar castelul din zare părea foarte promițător. Fiind un oraș austriac important, era evident că trebuia să aibă un castel medieval. Care domină panorama. O condiție esențială pentru a construi unul, în vremuri când nu exista radar sau aplicații. Dar până să urcăm Dealul Castelului, cum se numește previzibil, ne-am plimbat prin centrul Ljubljanei. Și ceea ce am văzut ne-a plăcut. În 2016 fusese declarat orașul verde al Uniunii Europene. O mică Viena și asta pentru că Tito nu a îngrămădit blocuri comuniste în centrul austriac, erau probabil pe la margine, în continuarea firească a orașului. Nu am ajuns până la ele pentru că nu aveam timp și nici nu ne interesau în mod deosebit. Odată ce vezi un cartier comunist este ca și cum le-ai văzut pe toate. Ele se pot afla într-o stare mai avansată de degradare, cum sunt jalnicele blocuri din Ruse sau într-o situație mai decentă. Am văzut destule la viața mea.

Am preferat să ne petrecem două ore cutreierând minunatul centru sloven, pentru că zona pietonală este extinsă, pavată cu piatră cubică, pentru a se păstra savoarea secolului XIX. Am admirat cu invidie un teren de nisip pentru un volei pe plajă, râul Sava, mic, curat și navigabil, pe care făceau curse mici ambarcațiuni, pline cu turiști, muzeele din clădiri masive, în stil baroc, încărcate, cum mai poți găsi și prin Ardeal, pe care nu am avut timp să le vizităm, reclame bine amplasate (printre care și niște panouri rezonabile care înfățișau frumoase femei, probabil slovene, în costume intime, sexy, dar decente − nici urmă de uriașe cearșafuri publicitare care să acopere fațada clădirilor), librării, dar și un anticariat (se numea Cunjak), amplasat pe una din străzile centrale. În vitrina unei librării se aflau expuse ultimele apariții: Janko Kos cu a sa Sociologjia Slovenske Literature care costa 21 de euro, pentru că un bilețel anunța că este NOVO, dar și Plotin cu Zbrani Spisi I la un preț și mai piperat, 27 de euro. Fiind o țară prosperă și membră a zonei euro, evident că prețurile ni s-au părut cam mari, dar aceasta este capcana în care cade fiecare român, căci noi nu comparăm prețurile cunoscând și care sunt salariile. Cel minim ar fi un bun indicator de la care am putea pleca, pentru a înțelege diferențele economice. În Slovenia, el era în iulie 2019 886 de euro, aproape de două ori mai mare decât al nostru (446) și mai mare chiar decât al Slovaciei și Croației (aproximativ 500 de euro). Aderând relativ recent la Uniunea Europeană, slovenilor nu li s-a ofilit entuziasmul pentru Uniune, astfel încât steagul albastru pavoaza orașul, alături de cel național  (care iarăși seamănă izbitor cu cel al Slovaciei), dar și de drapelul orașului Ljubljana. Care mi-a plăcut pentru că este alcătuit din alb, verde, un castel (pe care urma să îl vizităm) peste care stătea cocoțat un dragon roșu, cu o limbă galbenă (similitudini cu cel galez). Probabil de la efortul pe care l-a făcut să ajungă la porțile ferecate ale Castelului (Lubljanski grad).” (Liber în Europa. Note de călătorie, 2014-2020, pp. 29-31)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *