MONO

Un EROU autentic:

”În decembrie 1989, a avut un comportament ieșit din comun în timpul primelor zile ale Revoluției Române. Retroactiv, Ion Monoran a povestit într-un interviu pentru Radio Timișoara perspectiva sa asupra acelor momente cruciale în transformarea unei manifestații neorganizate într-un protest anti-regim: “Când am ajuns în Piaţa Maria, în jurul casei pastorului Tőkés nu se aflau mai mult de 250 de persoane. Am intrat în mijlocul lor şi le-am spus: Trebuie să facem ceva, dar pentru asta avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Braşov, din 1987! (…) Primul lucru pe care trebuie să îl facem e să oprim tramvaiele, pentru a fi cît mai mulţi, iar apoi să mergem cu toţii la Comitetul Judeţean de Partid! Am oprit primul tramvai care venea dinspre Gara de Nord. Speriat, vatmanul, un tânăr între 25 şi 30 de ani, îmbrăcat în costum de blugi, a început să plângă şi să ne roage să-l lăsăm să plece. I-am spus să urce în vagon şi am coborât pantograful chemând lumea din tramvai să ni se alăture. Ca prin minune, nu a protestat niciun călător şi ni s-au alăturat cu toţii. (…) În câteva minute, în piaţă s-au strâns 800-1.000 de persoane şi numărul lor creştea vertiginous. Mulţimea a început să strige lozinci precum: ‘Libertate!,’ ‘Vrem căldură!’ sau ‘Vrem mâncare la copii!,’ a povestit Monoran pentru postul de radio local, amintire reluată postum cu prilejul aniversării a 25 de ani de la căderea comunismului în România”

AICI, sursa!

SITEUL ION MONORAN: https://ionmonoran.ro/

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *