Știu despre mine că m-am întrupat în alt loc. Am fost trimis pe bucăți la destinație. Acolo, cu câteva eforturi și răbdare am reușit să fiu asamblat. Mă gândeam cu groază la ce fel de saltea mă va locui. In depozit am auzit tot felul de povești cu saltele obraznice, înfumurate, cu spumă de memorie care, vezi Doamne, sunt la mare căutare si, drept urmare, nu le mai ajungi cu prăjina la nas.
Pot spune ca am avut noroc. A mea abia mă aștepta. Obosise să stea pe parchet, se murdărise puțin pe la colturi, dar a venit ea, a șters-o, a scuturat-o, a întors-o si au potrivit-o amândoi pe mine. Mi-a spus că este terapeutică și are o parte mai tare pentru a atenua durerile de spate. Tot ea mi-a povestit că aici este in regulă, este suficient de cald noaptea, se aerisește foarte des și, cu putin noroc, voi rezista vreme indelungată. Evident, se mai dau lupte noaptea, dar nu foarte crâncene si se termină cu remiză.
A avut dreptate. Iată-mă de cinci ani în acest loc, primul meu loc de când am fost asamblat. Deja le-am învățat tabieturile. Le simt visele si frământările. Știu când este ea obosită, când are mult de lucru si rămâne noaptea cu ochii pironiți in laptop si adoarme pe la trei, iar dimineața la 6 si jumătate aruncă telefonul in mijlocul dormitorului că are o alarmă de ar speria și un mort, zău așa… nu știu de ce nu o schimbă….poate pentru ca este eficientă. Știu ce visează, dacă am dubii, mă lămurește salteaua. De pildă, in una din nopțile zbuciumate, a visat că este un politist problemă, nonconformist care rezolvă cazurile pe banda rulantă, dar cu metode neortodoxe. A avut în vis parte de urmăriri și bătăi, toată noaptea. Ce să-i fac dacă se uită la filmele acelea europene. Știu si când este liniștită. Inseamnă că a făcut sport sau că a venit de la munte (pasiunea ei). Atunci doarme ca un bebeluș neîntors si liniștit.
Este însă delicioasă dimineața când trebuie să plece la serviciu: are o tentativă de a se ridica la prima alarmă. Se intoarce însă și amână alarma cu cinci minute. A doua oară își ia avânt si se ridică. Are părul zbârlit si buzele ei cărnoase sunt și mai mari. Cred că are alergie la trezitul de dimineață. Sfârșitul de săptămâna este cel mai liniștit: se trezește cu zâmbetul pe buze, parcă pășește pe norișori roz până la duș.
Adevărul e că partea ocupată de ea se prezintă încă bine. Partea pe care stă el s-a lăsat un pic și încep să mă îngrijorez. Salteaua mi-a zis că nu e cazul să îmi fac probleme. Amândoi suntem o echipă rezistentă. Am întrebat însă salteaua de ce nu mai fac și ei schimb, din când in când. Mi-a spus că nu-i place ei și cu asta basta, va trebui să ne obișnuim. Păi, ne-am obișnuit deja. Ne-am făcut și prieteni: noptiera cea sfătoasă, cuierul din living care vorbește tare și auzim și noi din dormitor, iar cu laptopul, ce să mai vorbim: rămâne aproape toate diminețile de weekend cu mine si cu salteaua. Ea îl poartă peste tot aproape, nu se dezlipește de el, parcă ar fi siamezi. Nu mă mir că o dor ochii, poate are nevoie și de ochelari. Va vedea ea mai târziu, dar cum să-i dau eu, un biet pat, lecții. Ia să-mi văd eu de treabă mea, cum ar spune noptiera și gata. Mă bucur că îmi sunt schimbate așternuturile săptămânal; are o mulțime de cearșafuri, pilote, pături, cuverturi și fețe de pernă. Am și eu preferatele mele. Și salteaua, la fel. Ei îi plac cearșafurile flaușate care o acoperă în intregime, ca un cocon. Mie îmi plac cele mai reci, de mătase. Așa mi-am căpătat renumele de snob, dar nu mă supăr. Adevărul este că îmi plac lucrurile elegante. Are o cuvertură rusească, cu fir auriu și modele în relief. Ma acoperă cu ea doar atunci când îi vin părinții in vizită. Cred că este un cadou de la ei. Oricum, eu sunt foarte mâdru de ce am realizat. Le asigur un somn bun alături de partenera mea, salteaua.
Suntem o echipă si ne bucurăm că este așa. Simțim vise și frământări și ne hrănim cu ele.
