Gabriel Liiceanu
Dragă prietene, încep prin a spune că am o veste bună pentru tine: Dumnezeu există!Ba chiar și îngerii există! Numai că nu sunt în cer, și nici în „interval“. La ce bun să răscolim universurile și să recurgem la imaginale „centuri de smarald ale lumii“ sau la „voaluri suprasensibile“, de vreme ce venim pe lume echipați cu Dumnezeu? Căci asta înseamnă când spunem că Dumnezeu e lăuntric, și nu transcendent. Dumnezeu e principiul aprioric al conduitei noastre. Tot universul gravitează în jurul sanctuarului infinit al lăuntricului nostru. Numai pentru că există un Dumnezeu în „dincoace“, în lăuntrul meu, numai pentru că există un infinit interior pot să te percep ca seamăn și să te iubesc ca prieten.
Și acum mă întorc la destin în condițiile în care Dumnezeu se află în noi (și nu într-un „dincolo” nedefinit) drept condiție de posibilitate a conduitei noastre. Așadar, în privința destinului, consider că noi nu suntem decât libertate. A-ți pune libertatea la lucru înseamnă a nu-l lăsa pe Dumnezeu să lâncezească și să se plictisească în tine. De-aici rezultă că tot ce ține de destin vine dintr-o cultură a alegerii. Toate alegerile mele încap în El și, cum mă definesc prin ele, pot fi bun sau rău, minunat sau abject, călduț sau croit dintr-o bucată, plin de speranță sau deznădăjduit. Vorba „ajută-te singur şi te va ajuta şi Dumnezeu!” pleacă tocmai de la justa înțelegere a coincidenței dintre mine și El.
Românii cred mereu că îi va ajuta până la urmă „bunul Dumnezeu” să iasă din impas. (Tu ceri, El dă și de-asta, cel mai adesea, El ia chipul norocului și e „bun”.) Ce-i drept, uneori românii au noroc și ies din impas, iar dacă nu mai ies cu deceniile, așa cum pare să se-ntâmple acum, este tocmai pentru că nu-l poartă pe Dumnezeu în ei și pentru că stau cu mâna întinsă la cer, în loc să aleagă ce era de ales: rămânerea pe pozițiile speranței, sau ale lucidității, sau ale curajului, sau ale loialității, sau ale adevărului care trebuie rostit cu orice preț. Eu cred că numai infinitul lăuntric ne dă și ne face destin. Destinul privește numai și numai ceea ce faci în virtutea libertății tale, indiferent că ești în restriște sau nu.
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu
Despre destin
Un dialog (teoretic și confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor
Humanitas, 2020
Disponibil în librării din 11 noiembrie
Despre roata destinului, urzeala sorții și chipurile neașteptate ale ursitei se vorbește și se scrie de când lumea. Vechi și noi, culturile și civilizațiile dau înțelesuri tulburător-obscure acestor forțe nevăzute care par să conducă din umbră viețile oamenilor. Ce este, până la urmă, destinul? O zeitate legată la ochi? Libertatea omului de a-și asuma propriile fapte și decizii? Voia lui Dumnezeu? Fatalitatea?
Zece scrisori schimbate cu eleganța și firescul unei prietenii intelectuale vechi de peste patruzeci de ani, pline de reflecții, umor, experiențe personale și culturale, un turnir modern al ideilor în care se confruntă două concepții despre destinul omului. Un epistolar despre soartă și sorți care se citește pe nerăsuflate.
Gabriel Liiceanu (n. 1942) este filozof, eseist şi scriitor, personalitate civică şi academică. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind întâlnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limită, Ușa interzisă, Despre minciună, Despre ură, Despre seducție, Declarație de iubire, Scrisori către fiul meu, Întâlnire cu un necunoscut, Dragul meu turnător, Nebunia de a gândi cu mintea ta, Continentele insomniei, Aşteptând o altă omenire, Caiet de ricoşat gânduri, Isus al meu sunt o parte dintre volumele publicate de-a lungul timpului la Editura Humanitas.
Andrei Pleşu (n. 1948) este scriitor, filozof, eseist, un reper al vieții publice și academice românești. Este director fondator al revistei Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă. A debutat cu eseuri de filozofie, istorie și teorie a artei. Fără a abandona discursul filozofic, l-a lărgit spre explorările teologice sau etice (Minimmoralia, Despre îngeri, Despre bucurie în Est şi în Vest). Este o voce inconfundabilă a publicisticii, aplecându-se asupra unor subiecte actuale ale politicii, culturii sau vieții cotidiene. Alte titluri includ: Jurnalul de la Tescani, Limba păsărilor, Chipuri și măști ale tranziției, Obscenitatea publică, Comèdii la porțile Orientului, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Față către față: Întâlniri și portrete, Parabolele lui Iisus: Adevărul ca poveste, Din vorbă-n vorbă.23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Neliniști vechi şi noi, Despre inimă şi alte eseuri.
