Actul doi

vine aproape firesc după primul; și nu mă refer la vreo operă, nefiind oricum duminică, ci la acțiunea secventă decapitării unor statui. Dacă anihilarea capului (statuar, desigur) mai lasă vreo speranță, scopul fiind înlocuirea cu un altul, actul doi, adică martelarea e un fel de finis coronat opus în măsura în care nu mai rămâne nimic, materialul rezultat putând fi totuși reutilizat prin topire dacă e bronz sau alt aliaj, oricum metal. Termenul e firesc latin (la noi din fr.) căci, pare-se, ei au inventat procedeul; martellus are două forme: marculus, ciocănel și marcus (n-are nimic cu numele propriu), ciocan mare; utilizatorul e malleator, ciocănarul, formă explicabilă pentru că avem și malleus (vezi celebrul tratat Malleus maleficarum în volumul Periplu prin malefic de Dana Percec și Dan Negrescu) cu înțelesul de ciocan dar și măciucă. 

În raport cu ceea ce se petrece în ultimele săptămâni la nivel aproape planetar, trebuie făcute totuși câteva precizări: martelarea clasică, romană adică, viza două elemente; sfărâmarea statuii prin furia poporului înarmat cu ciocane și măciuci, după ce era clar că decapitarea era una legiferată de Senat, după cum am mai scris-o. Mulțimea, într-o pornire civică (controlată totuși de cineva) aparent incontrolabilă, sfărâma tot ce era statuie incriminată  și huiduia amenințător, după care, ca la un semnal se calma. Exista însă și o martelare a inscripțiilor care  nu era atât de spontană și populistă, mai ales că venea să contrazică vechiul verba volant scripta manent. Aici interveneau ciocănarii profesioniști, astfel încât fundalul inscripției să poată fi reutilizat de urmași. Exista în acest caz și un act senatorial făcând parte din damnatio memoriae. În unele cazuri era martelat sau ciocănit doar numele propriu din inscripție. Ceea ce se petrece însă azi e cu totul altceva: ticăloșia haosului dirijat „contagios”  precum virusul.

Desigur, trăim cu speranța că, deși nu prea respectăm distanțarea individuală, de grup nici atât, în ciuda originii noastre romane, vom ocoli și decapitările și martelările; e bine să nu uităm însă că avem cel puțin o instituție atât de pricepută la toate, CNSAS, încât, chiar necunoscând latina, poate deveni peste noapte, cu seninătate Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Sclavagismului; am ști fără dubiu de unde ni se trage… E doar o presupunere (avem totuși destui disprețuitori semianalfabeți ai originii noastre care au reușit să reducă studiul latinei aproape la zero) căci urmându-l cu încredere pe Titus Livius (Maiorescu) „nu s-a întâmplat niciodată ca barbaria să învingă în mod durabil civilizația”; durabil nu, dar nu poți să nu constați, la toate nivelurile, realismul unei inscripții îmbietoare din piețe: avem mațe! Iar cu asta tot romani suntem în fond de vreme ce și forul roman a fost la început piață de vite.

Ca latinist, în ideea că nu se știe niciodată ce urmează, ca virtual membru al CNSAS(clavagismului) aș propune pentru început o reformare prin eliminare a literaturii latine; trebuie început cu Flaccus, Horatius adică; într-una din satire (II, 7, 5)  – mergem deci pe documente inatacabile –  are tupeul, cinismul  să-i ureze sclavului său Davus „Haide, folosește-te de libertatea lui decembrie!”, doar pentru că Saturnaliile cereau acest lucru; e inadmisibil. Bazându-ne pe spiritul sfredelitor al  cercetătorilor  care oricum nu știu latină, vom descoperi noi și noi profunzimi ale sclavagismului roman, putându-se ajunge la martelarea a tot ce amintește de sinistrul Imperiu. Lupta antiCOVID poate fi împletită pragmatic cu lupta antisclavagistă oriunde în lume: minorilor să li se împartă cu titlul de gratuitate o mască și un marculus ciocănel, iar adulților o mască și un marcus , ciocan mare; în cazul epuizăriii ciocanelor mari, adulții pot  primi un malleus, măciucă în acest caz (vezi supra explicațiile). 

Despre robi însă și stăpânii lor, laici sau mânăstirești, numai de bine. O precizare: resturile statuilor metalice martelate revin ciocănarului  pentru valorificare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *