Cărțile lui Bart Ehrman, profesor de studii religioase de la Universitatea North Carolina, aproape că nu mai au nevoie de prezentare. Volumul de față abordează o chestiune controversată încă din primele zile ale creștinismului: adevărata identitate a lui Isus Nazarineanul. Ehrman, într-un stil viu, colorat, romanesc, analizează minuțios ultimele cercetări privind relatările canonice și extra-canonice despre Isus, precum și sursele literare greco-romane, reconstituind polemic un fascinant și provocator portret al lui Isus Cristos. Acesta, în viziunea lui Ehrman, a fost un fervent și radical profet apocaliptic, care s-a adresat elementelor marginale ale societății, fiind o reală primejdie pentru autoritățile iudaice și romane. Isus era convins că lumea își va afla sfârșitul în timpul vieții sale și că pe pământ se va instaura o pacifică Împărăție a lui Dumnezeu. Într-o carte care este rodul a opt ani de cercetări asidue, Ehrman analizează critic geneza ideii fundamentale a creștinismului: divinitatea lui Isus, conturând transformarea profetului apocaliptic galileean, crucificat pentru acuzația de subminare a ordinii statale, într-o ființă supraumană, Fiul lui Dumnezeu.
Editura Humanitas a publicat și alte traduceri din opera lui Bart Ehrman, precum: Adevăr și ficțiune în „Codul lui Da Vinci“ (2005), Evanghelia pierdută a lui Iuda (2009), Petru, Pavel și Maria Magdalena: Ucenicii lui Isus între istorie și legendă (2012) și Ce s-a pierdut din creștinism (2018).
„Isus a fost mereu recontextualizat de oamenii din diverse epoci și locuri. Cei dintâi ucenici ai lui Isus au făcut-o după ce au început să creadă că el a înviat din morți și a fost preamărit în cer: l-au transformat în ceva ce nu fusese înainte și l-au înțeles în lumina noii lor situații. La fel au făcut și autorii neotestamentari de mai târziu, care l-au recontextualizat și l-au înțeles pe Isus în lumina propriilor situații, deja mult diferite. În același mod au procedat creștinii din secolele al II-lea și al III-lea, care îl înțelegeau pe Isus nu atât ca profet apocaliptic, cât ca ființă divină devenită om. La fel creștinii din secolul al IV-lea, care susțineau că el existase dintotdeauna și fusese întotdeauna egal în statut, autoritate și putere cu Dumnezeu Tatăl. Același lucru se petrece și cu creștinii de azi, care sunt de părere că Cristosul divin în care cred și pe care îl mărturisesc e identic în toate privințele cu persoana care a pășit pe drumeagurile prăfuite din Galileea, propovăduindu-și mesajul apocaliptic despre nimicirea care va veni. Majoritatea creștinilor de astăzi nu-și dau seama că l-au recontextualizat pe Isus. Dar au făcut-o. Oricine crede în el sau îi împărtășește oricare dintre învățăturile sale l-a recontextualizat pe Isus – de la primii credincioși care au crezut în învierea lui, până azi. Și așa va fi în vecii vecilor.“ — BART D. EHRMAN
„Cum i-a permis monoteismul iudaic lui Dumnezeu să aibă un fiu? Ehrman ne dă răspunsul, purtându-ne printr-o lume cu îngeri, stihii și nenumărați semizei, în care își croia drum o măruntă sectă mesianică ce credea că Isus din Nazaret a înviat din morți.“ — PAULA FREDRIKSEN
Bart D. Ehrman
Cum a devenit Isus Dumnezeu. Preamărirea unui predicator evreu din Galileea
Traducere de Cornelia Dumitru
Humanitas, 2020
