Există motive să credem că unii ucenici l-au considerat pe Isus Mesia încă din timpul vieții sale. Și există alte motive să credem că Isus însuși s-a declarat Mesia. Însă pentru a
ajunge la aceste motive, mai întâi trebuie să examinăm succint ce însemna termenul „mesia pentru evreii palestinieni din secolul I.
Din multe scrieri iudaice, cunoaștem mai multe sensuri pe care le putea avea termenul „mesia“. În primul rând, voi reliefa ce am menționat deja: în ebraică, termenul „mesia“ înseamnă „cel uns“. Iar în acest context uns înseamnă aproximativ „ales și cinstit în chip deosebit de Dumnezeu“. De obicei presupune și conotația „pentru a împlini țelurile lui Dumnezeu și a-i mijloci voința pe pământ“. După cum am văzut, 1 Enoh vorbește despre Fiul Omului ca despre cel uns. Această interpretare a termenului e întru câtva neobișnuită, prin aceea
că se aplică viitorului judecător cosmic al pământului; însă e de înțeles că unii evrei îl interpretau astfel. Cine ar putea fi descris drept alesul special al lui Dumnezeu mai bine decât acea făptură divină, posibil angelică, care va veni să nimicească forțele răului și să instaureze Împărăția lui Dumnezeu? Din 1 Enoh știm sigur că unii evrei îl considerau pe acest viitor judecător – fie că se chema Fiul Omului sau altfel – Mesia cel venit de la Dumnezeu.
Bart D. Ehrman
Cum a devenit Isus Dumnezeu. Preamărirea unui predicator evreu din Galileea
Traducere de Cornelia Dumitru
Humanitas, 2020
