Stefan Zweig –  Magellan. Omul şi fapta sa (5)

„Deoarece Domniile Voastre” – aşa începe documentul acesta pompos şi prolix –, „Hernando de Magellanes, cavaler originar din regatul Portugaliei, şi învăţatul Ruy Faleiro, de asemeni din acel regat, aveţi buna intenţiune de a Ne face un mare serviciu în cuprinsul graniţelor care Ne aparţin în acea parte a oceanului atribuită Nouă, ordonăm ca următoarea învoială cu Domniile Voastre să fie adusă la îndeplinire în scopul acesta”.

Urmează acum o serie de clauze precise. Prima clauză le acordă lui Magellan şi lui Faleiro privilegiul şi dreptul exclusiv în acele mări necunoscute. „Aveţi” – aşa citim în actul acesta scris în stilul înflorit al cancelariei regale – „să porniţi norocoşi pe calea voastră, pentru a descoperi acea parte a oceanului din cuprinsul graniţelor atribuite Nouă şi, deoarece n‑ar fi drept ca, pe cînd voi mergeţi într‑acolo, alţii să vă păgubească făcînd acelaşi lucru în acelaşi timp şi deoarece Domniile Voastre aţi luat asupra voastră osteneala acestei întreprinderi, este favoarea Mea şi voinţa Mea şi vă făgăduiesc că nu vom da nimănui în următorii zece ani încuviinţarea de a merge pe acelaşi drum şi pe aceeaşi rută pentru a face descoperirile pe care le‑aţi plănuit Domniile Voastre. Dar în cazul cînd ar dori cineva să întreprindă asemenea călătorii şi ar solicita pentru aceasta încuviinţarea Noastră, atunci Noi vrem, înainte de a da această încuviinţare, să vă înştiinţăm despre aceasta, pentru a putea întreprinde Domniile Voastre înşivă aceeaşi călătorie, în acelaşi timp, cu acelaşi echipaj şi cu tot atîtea corăbii ca şi ceilalţi care intenţionează să facă o asemenea descoperire”.

În 1518, Magellan îl convinge pe regele Spaniei, Carol Quintul, să întreprindă un proiect nebunesc: „Există o strîmtoare între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. O ştiu. Cunosc locul unde se află. Daţi‑mi o flotă şi vă voi arăta calea de trecere, pornind de la răsărit spre apus, pentru a ocoli întreg Pămîntul”. În anul următor va porni în ultima sa călătorie, intrînd în legendă şi în panteonul marilor nume care au lărgit limitele cunoaşterii pentru întreaga umanitate. Un formidabil roman de aventuri în care Magellan dovedeşte că „o idee, dacă e purtată de aripile geniului, dacă e dusă mereu şi hotărît înainte de o pasiune, se vădeşte la urmă mai puternică decît toate elementele naturii, că un singur om, cu scurta şi trecătoarea sa viaţă, poate transforma într‑o realitate şi într‑un adevăr nepieritor ceea ce fusese numai o dorinţă, numai un vis pentru sute de generaţii”.

„O reconstituire magistrală, extrem de interesantă, în primul rînd, pentru relatarea uneia dintre cele mai mari realizări din istoria omenirii şi, în al doilea rînd, pentru portretul viu al unei figuri tragice, Magellan, singuratic şi neînţeles, care în final nici nu ajunge să-şi primească răsplata ca recunoaştere a faptei măreţe şi curajoase pe care a gîndit-o şi a împlinit-o. O lectură fascinantă şi instructivă prin minuţiozitatea cu care sînt descrise greutăţile întîlnite şi înfruntate, de la primul pînă la ultimul pas. O carte ce va dăinui.” (Kirkus Reviews)

„Impresionant şi încîntător. Aceste adjective nu sînt doar nişte laude superficiale. Zweig poate fi deosebit de atractiv acum pentru că nu a fost un creator de idei măreţe, ci mai degrabă un bun povestitor şi un observator pasionat şi atent al obiceiurilor, slăbiciunilor, patimilor şi greşelilor.” (The New York Times)

„Stefan Zweig a preţuit imperfecţiunile banale şi aspiraţiile zadarnice ale bărbaţilor şi femeilor pe care îi analiza cu atîta afecţiune şi înţelegere.” (The Times Literary Supplement)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *