Nume de cîini

„Un bărbat din China a fost arestat recent şi condamnat la 10 zile de închisoare după ce le-ar fi dat nume „ilegale” câinilor săi, acestea referindu-se la oficiali din guvernul chinez, relatează BBC. Bărbatul în vârstă de 30 de ani a fost arestat de poliţişti luni, după ce a dezvăluit pe reţeaua de socializare din China, WeChat, că şi-a numit cei doi căini Chengguan şi Xieguan. Primul nume se referă la oficiali care se ocupă cu investigarea crimelor, în timp ce al doilea nume descrie funcţionari publici. Bărbatul spune că nu a ştiut că cele două nume sunt ilegale şi că totul a fost o glumă, dar poliţiştii nu au avut „simţul umorului” în acest caz. Autorităţile au declanşat o investigaţie. Un poliţist a declarat pentru Beijing News că bărbatul a fost foarte „provocator” pe social media, iar ultima sa faptă a cauzat „pagube imense” pentru autorităţile din oraş, acestea spunând că sentimentele lor au fost „lezate”. „Nu cunosc legea, nu ştiam că este ilegal”, explică bărbatul. Acesta fost arestat şi condamnat la 10 zile de închisoare în oraşul Xiangyang, informează BBC” (Mediafax, 17 mai 2019).

Matteo Pasticcio a publicat în anul 1887 la Milano un tom de aproape 1000 de pagini cu titlul Cîinii împăraților. Socotită o bizarerie, opera unui erudit care iubea cîinii mai mult decît îi iubea pe oameni, cartea a fost citită doar de cîțiva rafinați și a sfîrșit complet uitată. Ea  a fost redescoperită în urmă cu cîțiva ani de eseistul italian Luigi Testardo la un anticariat din Piața Dante de la Napoli. Testardo a citit-o cu încîntare și a scris volumul-omagiu Oameni și cîini care a avut un ecou neașteptat. Testardo îl socotește pe Pasticcio nu doar unul dintre cei mai importanți gînditori italieni ai secolului XX, ci și unul dintre cei mai mari intelectuali europeni din toate timpurile și deplînge faptul că moștenirea sa nu a fost niciodată înțeleasă cu adevărat. Pentru Testardo, Pasticcio e modelul marilor savanți umaniști care s-au bucurat de admirație atîta vreme cît Occidentul și-a prețuit tradiția culturală, însă care au căzut într-o uitare ce pare să fie definitivă după apariția omului postistoric.

Cartea lui Testardo suferă de cîteva defecte evidente, însă acestea pot fi trecute cu vederea grație readucerii în atenție a grandioasei opere a lui Pasticcio, mai ales dacă ținem seama de faptul că eseistul italian a făcut cercetări laborioase în arhivele din întreaga Italie și a descoperit aproape toate manuscrisele marelui erudit. Testardo susține că va putea publica în următorii ani încă două sau trei volume ale lui Pasticcio de importanță capitală pentru înțelegerea Occidentului de la începutul secolului XX.

Așa cum demonstrează Testardo, Oameni și cîini e un veritabil labirint presărat cu nenumărate capcane pentru neștiutori. Pasticcio se amuză să furnizeze piste false pentru a-i încurca pe cititorii superficiali care termină de citit cartea sau complet nedumeriți, sau sufocați de detaliile aparent inutile acumulate cu malițiozitate nedisimulată grație enormei lui erudiții. Din perspectiva lui Testardo, capitolul cel mai important al cărții e „Nume de cîini”. În acest capitol care are aprope 120 de pagini, Pasticcio examinează numele alese pentru cîinii lor de cîțiva împărați romani, chinezi și germani, încercînd să desprindă din atenta analiză a acestora cele cîteva constante ale politicii lor, precum și cîteva dintre trăsăturile lor psihologice cele mai pregnante.

Așa cum aflăm din cartea lui Pasticcio, Caligula a avut opt cîini : Paloare, Oroare, Duhoare, Teroare, Sudoare, Onoare, Culoare, Eroare. Se pare că ar fi ordonat ca șase dintre ei să fie omorîți cu pietre în urma unui coșmar în care s-a văzut urmărit îndelung și apoi sfîșiat de cîini. I-a păstrat doar pe Paloare și Sudoare, alături de care își petrecea cele mai frumoase ore ale zilei, străduindu-se să inventeze glume obscene pe care fidelii săi erau obligați să le repete apoi cu sfințenie săptămîni în șir. Cînd a fost asasinat, Paloare a sărit să-l apere, dar a fost ucis pe loc. Sudoare a fugit și ar mai fi trăit trei ani ca dulău favorit al unui patrician surd, urlînd numai din cînd în cînd la lună.

După cîțiva ani de la urcarea pe tron, Nero a poruncit să fie aleși pentru el 50 de dulăi fără nume, pe care i-a privit numai de la distanță vreme de vreo cîteva luni încăierîndu-se și sfîșiindu-se pentru puțina hrană ce le era aruncată. Abia cînd au mai ramas doar cinci cîini, cei mai puternici și cei mai abili, Nero a cerut să-i fie aduși în preajmă și a hotărît să le aleagă numele cele mai potrivite. Primul cîine urma să fie numit Tandrețe în timpul zilei și Consonanță în timpul nopții. Al doilea – Delicatețe și Aroganță. Al treilea- Sfidare și  Temperanță. Al patrulea – Sfiiciune și Cutezanță. Ultimul – Bravură și Eleganță. Cu toții l-au însoțit fără întrerupere vreme de mai bine de cinci ani. În vremea incendiului Romei, au fost aruncați în flăcări, iar Nero a compus un sublim poem în care le descria suferințele.

Gaozu, primul împărat al dinastiei Tang, și-a ales 18 cîini alături de care își petrecea cel puțin cîte trei ore pe zi. Fiind pe deplin convins că și sufletele dobitoacelor sînt suflete de care merită să te înduri, s-a străduit să-și învețe dulăii atît cele mai importante reguli de politețe cît și cîteva dintre secretele scrierii. Cea mai fericită zi din viața lui a fost aceea în care Fiul furtunii, cîinele său preferat, a reușit să traseze cu botul pe nisip contururile celei mai complicate ideograme chineze, aceea care regrupează patru dragoni stilizați, ideograma preferată a acestui împărat taciturn, ideograma pentru „pălăvrăgeală”.

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *