Un fragment dintr-un dialog foarte recent pe care l-am avut cu Sever Voinescu și pe care l-am publicat în cel mai recent număr al revistei ORIZONT:
Cum miroase acolo? Cum e lumina la muntele Athos?
Climatic, e Grecia. Ești în plină splendoare mediteraneană. Vezi pomelii care atîrnă obezi din crengi firave, măslinii ca niște degete scheletice de neînțeles, toate fructele Pămîntului, și flori multicolore. Marea se simte peste tot. Athosul este o peninsulă lungă de vreo 60 km, strîmtă, nu mai lată de 10 km, stîncoasă, acoperită de păduri foiase, cu o culme golașă ce merge la 1000 de metri altitudine. Aerul e curat, proaspăt.
Ce se aude? E vreodată zgomot acolo?
Sigur că nu e ca pe Magheru. În mănăstiri se aude zgomotul diferitelor activități. Călugării sînt oameni foarte activi. Se lucrează mereu în interiorul sau în exteriorul mănăstirilor. Multe mănăstiri au atît de multe de făcut încît angajează ”civili” pentru construcții, agricultură, pescuit sau altele. Am întîlnit români și printre aceștia. Plus că acolo, firesc, domină elementul grecesc, deci temperamentul are temperaturi ridicate. Sigur că mult mai potolit decît în alte locuri, dar îl simți cum palpită pe sub rasa monahală. Nu se țipă. Nu auzi claxoane. Dar zumzetul unei zile lucrătoare se simte. Seara, însă, după o anumită oră, să zicem după 8, nu mai mișcă nimic. Se aude, doar, slujba din Biserică. Cînd nu e slujbă, la ora 8, un clopțel din interiorul mănăstirii se aude într-un anumit fel și din acel moment liniștea e obligatorie. Călugării se roagă în chiliile lor și e bine ca și tu, pelerin, în chilia ta, să faci la fel. Și, ca în orice altă mănăstire din lume, nu se vorbește la masă. Nu știu de unde avem noi convingerea că o masă bună este cea ”vorbită” cu prietenii. Masa luată în liniște – se aude doar cititorul de la amvon care citește din Viețile Sfinților – este cea mai hrănitoare, din cîte îmi dau seama. Și îți tihnește în cel mai adînc mod cu putință.
Un link unde poate fi accesată revistă și unde poate fi citit, integral, acest dialog:
http://www.revistaorizont.ro/arhiva/aprilie2020.pdf
Și o captură foto:
