-Cristina Nicorici
Povestea lui Ion Ioanid nu este doar o poveste despre un tânăr student la Facultatea de Drept care a desfăşurat activităţi de rezistenţă împotriva regimului comunist, care a fost arestat la 23 de ani şi care şi-a petrecut 12 ani din viaţă în închisorile din România. Nu este doar o poveste despre frică şi curaj, despre omenie, despre demnitate, despre rezistenţă. Nu este doar o poveste a tuturor deţinuţilor politici pe care Ion Ioanid i-a întâlnit în închisori, a tuturor gardienilor şi a tuturor ofiţerilor.
Nu este doar o poveste despre închisori şi lagăre de muncă, despre evadări şi greve ale foamei, despre carceră şi bătăi, anchete, procese, şi anchetatori. Este chiar povestea României comuniste, a dreptului penal din acea epocă şi a oamenilor care l-au aplicat. Este o poveste cutremurătoare, care te determină să reflectezi la ce înseamnă aplicarea dreptului penal. Până când realizezi că povestea lui Ion Ioanid este adevărată. Închisoarea noastră cea de toate zilele este o carte despre drept penal, despre oamenii care l-au aplicat şi despre oamenii care au fost constrânşi să îl suporte. Această
carte ar trebui adusă studenţilor la drept, pentru că ea prezintă realitatea vieţii unui deţinut politic din perioada comunistă în România, când existau în legislaţie multe dintre garanţiile procedurale şi de drept substanţial care există şi în prezent, care, însă, nu erau respectate. Ion Ioanid avea 23 de ani când a fost arestat pentru prima dată, deci era aproape de aceeaşi vârstă cu studenţii care învaţă azi drept penal şi procedură penală, şi era student în anul III când a fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din Bucureşti din cauza originii lui nesănătoase, adică a faptului că părinţii lui fuseseră mari boieri moşieri în judeţul Mehedinţi.
Această carte reprezintă tabloul real al unui regim politic care avea ca scop neutralizarea şi eliminarea elitei societăţii româneşti prin aplicarea abuzivă a dreptului penal. Prin urmare, ea le demonstrează studenţilor de azi cum a arătat un regim în care legea penală nu este respectată şi în care toate garanţiile de drept substanţial şi procedural sunt iluzorii, iar cei acuzaţi sunt la cheremul anchetatorilor.
De multe ori, citind această carte, trebuie să îţi reaminteşti că nu este o ficţiune. Că nu citeşti ceva inventat, imaginat, ci că aceea este descrierea reală a vieţii unui tânăr. Este greu să nu te întrebi, măcar o dată, cum de s-a putut ajunge la un asemenea regim. Iar răspunsul îl găsim în comportamentul oamenilor.
Sursa: De-a dreptul şi literatura (vol. 2 al colecţiei, 2019)
