Meditați cu noi (5)

Introducerea meditației în educație permite fiecărui copil să fie actorul propriei sale vieți. Și iată explicația: conștientizarea deplină ne educă să fim prezenți. Să fii prezent presupune să muncești pentru a fi prezent, presupune să depui efort. Trebuie să muncești cu minuțiozitate. Un adevărat antrenament. Așa cum activitatea fizică este practicată pentru a ne dezvolta o igienă a corpului, tot așa și meditația, înscrisă devreme într-un model educativ, este ingredientul major al igienei mentale: să cultivăm o minte clară și limpede, să ne înțelegem emoțiile și să le înțelegem sensul și mesajele, să învățăm să fim calmi și să găsim calea spre propriile resurse, să controlăm stresul și să ne activăm mai firesc capacitățile de atenție și de concentrare, să fim centrați pe ceea ce facem, fiind pe de-a-ntregul aici, și nu cu mintea în altă parte…
Să-i educăm pe copii să se poată ancora în prezent cât mai adesea cu putință, să îi însoțim pe copiii noștri spre această posibilitate mereu reînnoită de a trăi și simți fiecare moment, să-i îndrumăm spre valorile care stau la baza sensului vieții: recunoștința, să știe să spună „Mulțumesc”, bunăvoința față de sine și de ceilalți, mirarea în fața lucrurilor mărunte, dorința de împărtăși cu ceilalți, cooperarea. Să-i învățăm pe copiii noștri despre lumea emoțiilor, care constituie nucleul psihismului nostru și poartă mesaje care trebuie neapărat cunoscute, și să le dezvoltăm copiilor inteligența inimii, cea care pune competențele emoționale într-o dinamică a acțiunii pozitive și nu într-una a reacției dureroase… Să-i învățăm să iasă din reactivitatea emoțională și să trăiască dând răspunsuri emoționale adaptate: să nu se pripească, să lase o pauză, să-și ia timp de o respirație între stimul și răspuns, iată cheia de aur pentru schimbarea vieții noastre, a relațiilor noastre cu ceilalți și a relației cu noi înșine.
(…)
Să-i obișnuim pe copii cu exercițiile ”stop-feel-go”
Stop-feel-go este echivalentul în termenii conștientizării depline al lui „învârte-ți limba de șapte ori în gură, înainte de a spune ceva!” Este exercițiul universal pentru recentrare, pentru refacerea legăturilor, un exercițiu care se poate practica oricât de mult. Și este, de asemenea, exercițiul meu preferat, cel care îmi permite să mă realiniez când mă simt derutată!
1. Stop: să ne oprim (în capul nostru, din actele noastre, din întrebările noastre…).
2. Feel, verbul englezesc pentru „a simți”: să simțim ceea ce se petrece în corpul nostru, să simțim senzațiile pe care le avem aici-și-acum, să simțim emoțiile percepute.
3. Go: start! Acum putem acționa, răspunde, decide… A acționa după ce am conștientizat cu adevărat care este situația, care sunt emoțiile, mediul, diferă enorm de a reacționa. Doar așa trecem cu adevărat de la reactivitate la răspunsul adaptat. Treptat, exercițiul va deveni un automatism. Și este o învățătură utilă pentru toată viața.

Fragment din Jeanne Siaud-Facchin, ”Când meditația vine spre copii”, în Meditați cu noi. 21 de experți în meditație vă sfătuiesc și vă îndrumă, vol. col. coord. de Christophe André, trad. din fr. de Oltea-Mihaela Cătineanu, Editura Trei, București, 2019.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *