Meditați cu noi (4)

Zenul are reputația de a fi dificil. Trebuie să recunosc că, probabil, așa este, dar există o neînțelegere asupra motivului. Zenul nu e dificil din cauză că ar fi greu să stai așezat în poziția lotus timp de mai multe ore. Motivul principal este că această practică presupune, în mod fundamental, disciplină. Aici este important să ne dezicem de ideea că această disciplină e o sarcină atât de grea pentru că trebuie să tragi de tine ca să o îndeplinești, văzând-o ca pe o sarcină suplimentară față de ceea ce facem în mod normal. A considera că meditația este un demers obligatoriu – pentru a fi fericit mai târziu, de exemplu – nu duce nicăieri. Meditația nu este un test sau un concurs, din care să câștige cel care va sta așezat cel mai mult. Din contră, atunci când vorbim de disciplină în practicarea meditației, o facem cu unicul scop de a-l motiva pe cel care meditează să fie mai vigilent și mai perseverent și nu să sufere. Thich Nhat Hanh insistă clar asupra acestui punct: „Ședințele de practicare a meditației trebuie să fie plăcute […]. Dacă suferiți în timpul exercițiului de meditație, înseamnă că nu procedați corect. Nu trebuie să suferiți în timp ce meditați. Ședința trebuie să fie agreabilă, plăcută și plină de bucurie.”
La început, am fost uimit să descopăr cât îmi era de greu să rămân atent vreme de câteva minute, chiar dacă era vorba de un obiect simplu și omniprezent precum spatele meu. Gândurile îmi fugeau repede la serviciu, la copii, la ce cred alții despre mine („Nu sunt bun de nimic, dacă nu pot sta în lotus”). Dar cu puțină perseverență, am simțit o evidentă ameliorare a capacității mele de a-mi concentra atenția asupra corpului și de a îndepărta ceea ce mă distrăgea, fie că acel ceva venea din interior (gândurile), fie din exterior (zgomotele ambientale). Mi s-a dezvoltat atenția asemeni unui mușchi, care ajunge să fie și mai eficient în urma antrenamentelor. Și în viața cotidiană, în afara ședințelor de meditație, am început să am scurte momente în care conștientizam că nu sunt atent; atunci, îmi îndreptam atenția asupra activității mele de moment. Treptat, după o vreme, tendința mea pronunțată de a funcționa „pe pilot automat” a devenit tot mai rară, iar sarcinile simple – mersul, mâncatul, vorbitul cu cineva, cititul, privitul copiilor – au redevenit surse de bucurie intensă. După doar câteva săptămâni, am început să simt, cu oarecare regularitate, primele beneficii; o transformare interioară mai profundă s-a petrecut, în sfârșit, după câteva luni.
Astăzi, zenul mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ, să îmi păstrez mai bine calmul interior și să am mintea mai proaspătă. Efectele practicării regulate a meditației, asupra stării de bine în general, sunt atestate de numeroase studii. Cercetări precum cele făcute de Jon Kabat-Zinn, la centrul medical Worcester din Statele Unite, au demonstrat beneficiile meditației asupra sănătății: ameliorarea capacității de concentrare, reducerea nivelului de stres, întărirea sistemului imunitar. Este, deci, un fapt recunoscut: chiar dacă nu se urmărește acest scop, meditația influențează profund starea de bine a celor care o practică.

Fragment din Michel Le Van Quyen, ”Zenul și creierul”, în Meditați cu noi. 21 de experți în meditație vă sfătuiesc și vă îndrumă, vol. col. coord. de Christophe André, trad. din fr. de Oltea-Mihaela Cătineanu, Editura Trei, București, 2019.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *