Meditați cu noi (3)

Într-o altă dimineață, tema abordată de Graf Dürckheim (psiholog german, creator al meditației ”atenției depline”) a fost destinderea. „Să stai așezat și să te destinzi… fiecare expirație este, în sine, un gest de destindere… ” Chiar se nimerea bine, pentru că etapa prin care treceam de câteva săptămâni era una în care simțeam dureri puternice de picioare. În ciuda eforturilor mele, adaptate la înțelegerea mea anatomică și fiziologică a situației (la Bruxelles lucrez într-un cabinet de kinetoterapie), după terminarea exercițiului eram incapabil să mă ridic în picioare. Am analizat obiectiv toate cauzele acestor dureri și m-am hotărât să-i vorbesc lui Graf Dürckheim despre dificultățile mele fizice.
Când i-am auzit diagnosticul, am înghețat. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât nu se înscria printre cauzele obiective la care mă oprisem eu; inclusesem acolo și durata exercițiului!
”Durerile pe care le simțiți sunt măsura exactă a rezistenței pe care o opuneți procesului de eliberare, fiindcă nu vreți să vă detașați. Fără îndoială că, în timpul exercițiului, aveți atitudinea spadasinului care vrea să reușească cu orice preț, care este tensionat ca să-și atingă scopul cu orice preț. Primul lucru pe care trebuie să îl faceți în timpul acestui exercițiu – în care nu se face nimic – este să meditați, să vă destindeți.”
I-am explicat că fac tot posibilul pentru a-mi destinde picioarele, care mă dor din cauza circulației venoase deficitare, generate de nemișcarea impusă pe toată durata exercițiului.
”Nu e vorba să destindem ceva, cum ar fi picioarele, a ripostat el, e vorba să vă destindeți dumneavoastră, la nivelul picioarelor. Nu veți găsi soluția la acest inconvenient în cunoștințele pe care le-ați acumulat în timpul studiilor, când ați studiat corpul pe care îl ARE omul. Durerile pe care le simțiți își au originea în ceea ce eu numesc corpul care ESTE omul (Leib, în limba germană). Domnule Jacques, dumneavoastră sunteți cel care este încordat la nivelul picioarelor. Dumneavoastră ca persoană sunteți tensionat, încordat, și nu numai la nivelul picioarelor. Așa cum am observat și azi-dimineață la zendo (loc rezervat în mănăstirile zen din Japonia pentru practicarea meditației), dumneavoastră sunteți cel care, ca persoană, sunteți încordat la nivelul umerilor. Aceste tensiuni dureroase sunt semnul că ființa umană este cristalizată într-o stare de a fi caracterizată prin îngrijorare, neliniște, neîncredere. De aceea, în timpul meditației, nu trebuie să căutați să destindeți ceva anume: picioarele, umerii. Aceasta v-ar duce la un rezultat foarte superficial, și de durată limitată. Destindeți-vă! Destindeți-vă la nivelul picioarelor; destindeți-vă la nivelul umerilor! Prin aceasta, intrați într-un proces de transformare a dumneavoastră înșivă. A te destinde la nivelul umerilor este un gest de încredere care te angajează pe de-a-ntregul.
Era prima abordare concretă a diferenței dintre ideea de „am” un corp și experiența lui „sunt” un corp. Chiar de a doua zi de dimineață, datorită acestei noi perspective asupra corpului, exercițiul de meditație cu atenție deplină a devenit pentru mine ceea ce este și poate deveni: un exercițiu de transformare a mea, ca persoană.

Fragment din Jacques Castermane, ”Pentru că a venit vremea”, în Meditați cu noi. 21 de experți în meditație vă sfătuiesc și vă îndrumă, vol. col. coord. de Christophe André, trad. din fr. de Oltea-Mihaela Cătineanu, Editura Trei, București, 2019.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *