Meditați cu noi (1)

Acum câteva zile, o prietenă mi-a scris următoarele: „Trebuie să-ți povestesc ceva. După cum bine știi, meditez; și uneori meditez cu telefonul alături, pus pe aplicația prin care ți se aude vocea ce rostește exercițiile de meditație… Mă instalez într-o postură cât mai dreaptă, așezată în poziția lotus, cu o păturică peste picioare ca să mă simt cât mai confortabil. Ei bine, imaginează-ți că motanul meu, de îndată ce îți aude glasul, vine, se face colac pe picioarele mele încrucișate și începe să toarcă… Prima dată când a făcut-o, am rămas uimită, știind că e tare independent de felul lui și nu prea vine să mi se așeze în brațe… M-a contrariat, deci; nu știam dacă să mă bucur că se ghemuiește în poala mea sau să mă nemulțumească faptul că mintea mea nu mai era îndreptată spre ceea ce trebuia să fac, adică să mă concentrez asupra respirației mele. De atunci, i-am acceptat prezența… cu torsul lui cu tot… și meditez. Totuși, ciudată poveste, un motan căruia îi place meditația!”
Inexplicabilă această putere de atracție pe care o exercită cei ce meditează. Deseori m-am întrebat care o fi mecanismul. O fi starea de bine pe care ne-o induce apropierea de un om sau de un grup calm, liniștit și împăcat? Să fie vorba de o contagiune, de o exteriorizare a celor două atitudini care stau la baza conștientizării depline: receptivitatea la tot ceea ce provine și decurge din experiența noastră de fiecare clipă și bunăvoința față de noi înșine?
Bineînțeles că meditația, chiar dacă astăzi face obiectul unei mode, nu a avut nevoie de entuziasmul nostru ca să existe. Cu cel puțin 2 500 de ani în urmă, oamenii meditau atât în Orient, cât și în Occident. Dar, vreme îndelungată, meditația a rămas apanajul sferei religioase sau al celei spirituale.
O primă schimbare s-a petrecut în anii 1960 și, odată cu ea, o primă deschidere spre publicul larg și spre practica profană: a fost moda meditației transcendentale, printre ai cărei fani s-au numărat, de exemplu, membrii formației Beatles. Demersul purta însă amprenta spiritualității new age, meditația fiind însoțită de bătăi din gong și fum de tămâie (sau de alte substanțe…).
O schimbare radicală, aducând un aer proaspăt, a avut loc în anii 1980, când Jon Kabat-Zinn, biolog și adept yoga, a înțeles că imensele beneficii ale practicilor meditative nu vor putea fi propuse publicului larg decât dacă vor fi laicizate și simplificate. Atunci, inspirându-se din practicile Vipassana – o formă de meditație budistă –, el a elaborat un protocol de meditație pe care a numit-o mindfulness, termen tradus în franceză prin „pleine conscience”. Kabat-Zinn a codificat și procedura de inițiere în acest tip de meditație, sub forma unui protocol scurt (opt ședințe desfășurate pe parcursul a opt săptămâni) pentru însușirea progresivă a practicilor de meditație, într-o manieră adaptată la obiceiurile occidentale. Această triplă intervenție (laicizare, simplificare, codificare) dă posibilitatea ca meditația conștientizării depline să pătrundă în mediul spitalicesc și să facă obiectul unor studii de validare științifică, care odată soldate cu rezultate favorabile, permit introducerea pe scară largă în sistemul de îngrijire a sănătății.

Fragment din Christophe André, ”De ce să medităm”, în Meditați cu noi. 21 de experți în meditație vă sfătuiesc și vă îndrumă, vol. col. coord. de Christophe André, trad. din fr. de Oltea-Mihaela Cătineanu, Editura Trei, București, 2019.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *