Robert Musil, Omul fără însușiri

„Poate că Musil, scriind epocalul său roman, are „un ochi în plus“. „Epocal“ nu e folosit aici numai în sensul unei per­for­manțe artistice fără precedent, ci, urmând etimologia cuvân­tului (epoché –„oprire“, „punct de la care începe coborârea“), în sensul suspensiei care preceda orice turnantă a istoriei. Ce se întâmplă când oamenii ajung să stea călare pe hotarul a două epoci? Robert Musil a descris, cu o sută de ani înainte de a începe, epoca în care trăim.

Ulrich, «omul fără însușiri», este tânărul care ar fi putut fi genial, dar care își pierde năzuința de a fi din clipa în care află că a intrat într-o lume în care «geniali» pot fi și caii de curse, și boxerii, și tenismenii. În romanul lui Musil, tema prostiei inva­dează prim-planul scenei, dar tema ascunsă a romanului, opusă celei a prostiei, este tema genialității pierdute. Printre altele, Ulrich devine «omul fără însușiri» pentru că noua epocă în care istoria intră pe nesimțite îi sustrage criteriile genialității.

Trăind pe ruinele vechilor valori, «omul fara însușiri» și-a pier­­dut certitudinea nucleului în jurul căruia se construiește orice personalitate. El privește la cei ce aleargă cu veacul ca la niște neoantropi care au luat Noul în brațe, fără să știe unde vor sa ajungă. Această turnantă a istoriei este înspăi­mântătoare, pentru că pare să anunțe o substituție de specie.“

Gabriel Liiceanu

Acțiunea romanului se petrece în 1913, la Viena, capi­tala Imperiului Austro-Ungar, în prelimi­nariile prăbușirii sale. Întrucât Austro-Ungaria este o monarhie duală —im­pe­riu și regat deo­po­trivă —, Musil creează, pen­tru a-i desemna statutul, cuvântul „Kakania“ (K und K), sinteză a cuvintelor abreviate kaiserlich und königlich („impe­rial și regal“). Rezonanța noului cuvânt este, evident, persiflatorie și sarcastică, trimițând fonic deopotrivă la elinul kakós („urât“, „rău“) și la modernul „caca“.

Descrierii Kakaniei, făcută sub forma unei enorme deriziuni, îi este dedicat capitolul 8 al romanului. Kakania era „administrată luminat, abia perceptibil, de cea mai bună birocrație a Europei“. Era țara în care „un ge­niu putea fi luat oricând drept un mito­can, dar niciodată, așa cum se întâmpla în alte părți, un mitocan nu putea să treacă drept un geniu“. Kakania era, „potrivit con­­­stitu­ției sale, un stat liberal, dar era con­dus în manieră clericală. Era condus în chip cle­ri­cal, dar viața se afla sub semnul libe­ralis­mu­lui. În fața legii, toți cetățenii erau egali, dar, desigur, nu toți erau cetățeni.

„E ca și cum s-ar fi schimbat sângele din vi­nele oamenilor sau aerul pe care-l respirau, ca și cum o boală misterioasă ar fi anihilat toate micile indicii de genialitate existente în epoca precedentă, dar în schimb totul scânteiază de noutate și până la urmă nici nu se mai știe dacă într-adevăr lumea s-a făcut mai rea sau dacă doar noi am îmbă­trâ­nit. Atunci se poate spune în cele din urmă că s-a ivit o epocă nouă.“

ROBERT MUSIL

„Nu există nici un alt scriitor german în viață de a cărui glorie postumă să mă îndoiesc mai puțin.“

THOMAS MANN, 1 iunie 1939

„Una dintre cele mai mari expresii literare pe care le-au îmbrăcat nu numai epoca noastră, ci pur și simplu lumea și omul în genere.“

Süddeutsche Zeitung, 1952

Traducere din germană de Mircea Ivănescu

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2018

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *