„Poate că Musil, scriind epocalul său roman, are „un ochi în plus“. „Epocal“ nu e folosit aici numai în sensul unei performanțe artistice fără precedent, ci, urmând etimologia cuvântului (epoché –„oprire“, „punct de la care începe coborârea“), în sensul suspensiei care preceda orice turnantă a istoriei. Ce se întâmplă când oamenii ajung să stea călare pe hotarul a două epoci? Robert Musil a descris, cu o sută de ani înainte de a începe, epoca în care trăim.
Ulrich, «omul fără însușiri», este tânărul care ar fi putut fi genial, dar care își pierde năzuința de a fi din clipa în care află că a intrat într-o lume în care «geniali» pot fi și caii de curse, și boxerii, și tenismenii. În romanul lui Musil, tema prostiei invadează prim-planul scenei, dar tema ascunsă a romanului, opusă celei a prostiei, este tema genialității pierdute. Printre altele, Ulrich devine «omul fără însușiri» pentru că noua epocă în care istoria intră pe nesimțite îi sustrage criteriile genialității.
Trăind pe ruinele vechilor valori, «omul fara însușiri» și-a pierdut certitudinea nucleului în jurul căruia se construiește orice personalitate. El privește la cei ce aleargă cu veacul ca la niște neoantropi care au luat Noul în brațe, fără să știe unde vor sa ajungă. Această turnantă a istoriei este înspăimântătoare, pentru că pare să anunțe o substituție de specie.“
Gabriel Liiceanu
Acțiunea romanului se petrece în 1913, la Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar, în preliminariile prăbușirii sale. Întrucât Austro-Ungaria este o monarhie duală —imperiu și regat deopotrivă —, Musil creează, pentru a-i desemna statutul, cuvântul „Kakania“ (K und K), sinteză a cuvintelor abreviate kaiserlich und königlich („imperial și regal“). Rezonanța noului cuvânt este, evident, persiflatorie și sarcastică, trimițând fonic deopotrivă la elinul kakós („urât“, „rău“) și la modernul „caca“.
Descrierii Kakaniei, făcută sub forma unei enorme deriziuni, îi este dedicat capitolul 8 al romanului. Kakania era „administrată luminat, abia perceptibil, de cea mai bună birocrație a Europei“. Era țara în care „un geniu putea fi luat oricând drept un mitocan, dar niciodată, așa cum se întâmpla în alte părți, un mitocan nu putea să treacă drept un geniu“. Kakania era, „potrivit constituției sale, un stat liberal, dar era condus în manieră clericală. Era condus în chip clerical, dar viața se afla sub semnul liberalismului. În fața legii, toți cetățenii erau egali, dar, desigur, nu toți erau cetățeni.
„E ca și cum s-ar fi schimbat sângele din vinele oamenilor sau aerul pe care-l respirau, ca și cum o boală misterioasă ar fi anihilat toate micile indicii de genialitate existente în epoca precedentă, dar în schimb totul scânteiază de noutate și până la urmă nici nu se mai știe dacă într-adevăr lumea s-a făcut mai rea sau dacă doar noi am îmbătrânit. Atunci se poate spune în cele din urmă că s-a ivit o epocă nouă.“
ROBERT MUSIL
„Nu există nici un alt scriitor german în viață de a cărui glorie postumă să mă îndoiesc mai puțin.“
THOMAS MANN, 1 iunie 1939
„Una dintre cele mai mari expresii literare pe care le-au îmbrăcat nu numai epoca noastră, ci pur și simplu lumea și omul în genere.“
Süddeutsche Zeitung, 1952
Traducere din germană de Mircea Ivănescu
Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu
© Humanitas Fiction 2018
