Personalitatea, trăsăturile și pasiunile
Jean Miclescu este păstrat în memoria familiei ca un om foarte cult, care cunoștea foarte bine limba latină, dar și limbi moderne: franceză, engleză și germană. Era un mare bibliofil și își comanda cărțile în Occident. Moștenise la Călinești o bibliotecă începută de bunicul său Scarlat Miclescu. Copiilor săi le-a lăsat circa 15.000 de cărți, dintre care peste 140 de incunabule, care au fost arse de
trupele sovietice. Și în casa din București exista o bibliotecă mare.
Urmașii săi își mai aminteau că era un om fin, blând, timid, şi totuși un foarte bun avocat. Toate aceste trăsături și calități reies și din diferite alte surse.
„Om cult“ îl numea și Ion G. Duca1, în timp ce Nicolae Iorga spunea, mai plastic, că era un „om cu vaste cetiri“. Jean Miclescu era descris ca fiind un „bun prieten al artei și literilor“ de jurnalistul Alexandru Mavrodi, care l-a vizitat în 1911 în casa sa din București pentru a-i lua un interviu. La sosirea ziaristului, boierul moldovean „răsfoia o ultimă lucrare de curînd apărută în editura unei librării străine“, povestea Mavrodi, care afirma că „pare a fi un adevărat îndrăgostit“ de artă și literatură. Pasiunea pentru artă poate fi observată din colecția impresionantă de tablouri pe care o avea atât la Călinești, cât și la București. De asemenea, în februarie 1909, el le trimitea lui Titu Maiorescu și soției sale invitația de a vizita la Ateneu o expoziție de peisaje semnate de pictorul Mütze, despre care spunea că este o revelație și un talent deosebit.
În legătură cu trăsăturile sale de caracter, un album al parlamentarilor
tipărit în 1912 scria că Miclescu era „una dintre cele mai simpatice personalități politice, prin caracterul său loaial și prin modul de a-și exprima convingerile sale în totdeauna fără reticențe“. Nicolae Iorga îl descria pe Miclescu ca având „un
temperament de o sensibilitate extraordinară, dar cu porniri excesive, ca atunci cînd, în Camera Deputaților, vorbia de posibilitatea ca și lui Carol I-iu al Romăniei să i se taie capul, și de un ciudat fel mistic de a-și exteriorisa ideile și simțurile“. Criticul literar G. Bogdan-Duică spunea că era un „boer moldovean, ce-și trăește în București viața-i utilă – poate mai puțin utilă decât ar putea să fie, dacă lumea n’ar fi… cum este“.
(…)
Fiind o persoană timidă, Jean Miclescu nu a fost un mare amator de mondenități. În 1901 el îi scria lui Titu Maiorescu: „am de gând, pentru iarna viitoare, să me duc aiurea, departe de Calea Victoriei și de Capșa, singurele resurse ale Bucureșcilor pentru cine nu ș’are ocupațiuni determinate“. Criticul literar Florin Faifer era și el de părere că Miclescu „a preferat succeselor mondene, reputate prin saloane, o energică angajare în politică“. Aceasta nu însemna că a stat departe de viața socială a protipendadei României, ci mai degrabă că prefera să își dedice timpul activităților intelectuale, administrării moșiei sau călătoriilor. De altfel, reședințele sale din Călinești și București găzduiau adesea oameni politici, oameni de cultură, diplomați, membri ai Casei Regale etc. Mergea la evenimente mondene, deși mai rar decât alţi membri ai familiilor boierești. De exemplu, în 1899, el și Alina Miclescu au participat la un banchet dat de prim-ministrul Dimitrie A. Sturdza în onoarea colonelului Heinze de Krensky, iar în 1906 se regăseau pe lista invitaților la nunta lui Emanuel Rosetti-Rosnovanu cu Ioana Ghika, cărora le-au oferit drept cadou o umbrelă cu mâner de jad și placat cu aur. O persoană în compania căreia îi plăcea să fie era Titu Maiorescu. Am văzut deja că cei doi, în compania soților, petrecuseră o parte din vacanța în Italia împreună, în 1891. Jean Miclescu apare printre primii pe lunga listă de invitați la nunta lui Maiorescu cu Ana Rosetti din 1887. Apoi, în 1900, cei doi au petrecut o zi relaxantă prin Munții Bucegi, vorbind și mâncând prăjituri, a doua zi criticul literar notând în jurnalul său: „el foarte plăcut totdeauna“. Tot în însemnările sale, acesta vorbea, în 1913, despre o „bună vizită a lui Jean Miclescu la noi“.
Andrei Popescu
Jean Miclescu
Boierul de la Călinești
Humanitas, 2019
Colectia: Memorii/Jurnale
Studiu introductiv de Petre Guran
Cu schiţe de Ana-Maria Goilav
