Andrei Popescu: Jean Miclescu. Boierul de la Călinești (3)

Casa de pe Kiseleff

Fiind plecat adesea la București, boierul botoșănean avea nevoie de o locuință și aici. În cele din urmă, el a cumpărat o casă „la șosea“, construită de arhitectul Ion Mincu. Până să aibă frumoasa vilă de pe șoseaua Kiseleff, Jean Miclescu și soția sa, Alina, au locuit în mai multe case din capitală, majoritatea fiind ale rudelor.

Cea dintâi adresă din București la care îl găsim pe Jean Miclescu este Strada Romană numărul 6, în 1888. Prima parte a acestei artere corespundea cu actuala stradă Nicolae Iorga. Pe la 1890 boierul apare menționat ca având domiciliul pe Strada Doamnei (în zona Colentina) la numărul 43. La aceeași adresă locuia și soacra sa, Maria Cantacuzino. Un an mai târziu el s-a mutat din nou în centrul orașului, în apropiere de Cișmigiu, având ca adresă strada Esculap numărul 35 (actuala stradă Constantin Stahi). Acolo era casa avocatului Constantin Miclescu, văr primar al său.

Între 1893 și 1903 s-au născut cei patru copii ai lui Jean Miclescu și soției sale, Alina. Faptul că toți au venit pe lume în București arată că boierul de la Călinești își petrecea o mare parte din timp aici. De asemenea, din actele de naștere ale copiilor aflăm alte adrese la care părinții lor au locuit.

Astfel, în 1893 ei domiciliau, împreună cu cumnații Constantin Sturdza și Raul Romalo (martori la declararea copilului Radu în fața ofițerului de stare civilă), pe Calea Griviței la numărul 571. La această adresă funcționa Școala de Poduri și Șosele, al cărei director era Constantin Sturdza. Doi ani mai târziu, când s-a născut Ioan, părinții săi locuiau tot pe Calea Griviței, nespecificându-se însă numărul. Unul dintre martori este din nou Raul Romalo, a cărui adresă este de data aceasta Calea Griviței numărul 743, fiind probabil ca aici să fi locuit și părinții nou-născutului. Ulterior, în 1900 și 1903, când s-au născut ultimii doi copii

ai lui Jean Miclescu (Maria și Gheorghe), acesta și soția sa aveau domiciliul în zona Pieței Amzei, pe Strada Luminei numărul 164 (actuala stradă Christian Tell), respectiv pe strada Corabia numărul 105 (actuala stradă Georges Clemenceau).

În anul următor, Jean Miclescu, care își petrecea din ce în ce mai mult timp la București, și-a mutat definitv reședința din capitală în casa de pe Şoseaua Kiseleff. Construcția acesteia începuse în anul 1900, iar beneficiar urma să fie pictorul George Demetrescu Mirea, prieten al arhitectului Mincu. Rămânând

fără bani, cel ce urma să devină proprietar a fost nevoit să o vândă, semnând în 1901 un contract în acest sens cu Jean Miclescu, după cum aflăm dintr-o scrisoare a acestuia către Titu Maiorescu. Tranzacția s-a realizat în anul următor, casa fiind cumpărată când încă era neterminată.

Noul proprietar a finanțat finalizarea lucrărilor, iar în 1904 noua reședință a fost inaugurată. După această dată, casa de pe Şoseaua Kisseleff și conacul de la Călinești au rămas adresele de domiciliu ale soților Miclescu. Aceștia călătoreau între cele două reședințe până în 1906 cu trăsura, fiind necesare trei zile pentru

acest drum. Ulterior, boierul moldovean și-a cumpărat un automobil, cu care parcurgea mult mai rapid traseul.

Iată cum descria jurnalistul Alexandru Mavrodi reședința din București

a lui Jean Miclescu, după o vizită acolo: „Pe partea stîngă a șoselei Kiseleff, perdută aproape în mijloc de pomi, o vilă cochetă, – cochetă mai mult prin simplicitatea stilului, de cît prin bogăția ornamentației, – dar al cărei interior ascunde însă adevărate juvaeruri artistice, pînze celebre, cari se împrietenesc de minune cu celelalte opere de înaltă cugetare, cari îmbogățesc biblioteca din

camera de lucru a d-lui Miclescu“.

Arhitectura vilei de pe Şoseaua Kiseleff numărul 23 (astăzi numerele 35‒37), construită în stil neoromânesc, nu era chiar atât de simplă precum o descria jurnalistul amintit. Pentru o prezentare puțin mai științifică, apelăm la istoricul Andrei Pippidi, care a realizat un mic articol despre vila Miclescu, în care face următoarea descriere: „Un turnuleţ, în stânga, îndrăzneşte o sugestie de medievalism, ca şi bogatele înflorituri în piatră care încadrează cele trei arcade prin care o baie vitrée[=bow-window, în limba română bovindou] adâncă priveşte către grădină. Faţada mai are, tot la parter, o terasă, mai retrasă, din faţa căreia se ridică scara spre intrarea din dreapta. Piatra zimţuită împodobeşte încă trei ferestre şi balconul lor“. Radu R. Florescu, care a apucat să vadă casa înainte de venirea comuniștilor la putere, mai spunea că vila era opulentă, având o grădină mare ce includea și un teren de tenis. La exterior ieșeau în evidență turnul, porticurile bogat ornamentate și coloanele ce sprijineau arcade. Terasele și holurile largi și înalte făceau ca reședința familiei Miclescu să fie un loc ideal pentru petreceri.

În timpul ocupației germane din anii Primului Război Mondial, conform unor însemnări din jurnalul lui Titu Maiorescu, casa ar fi fost devastată (sau nu?) de soldați. Pe 25 noiembrie 1916, criticul literar nota: „Se povestesc mici scene de brutalități soldățești. Se zice că a fost devastată vila lui Jean Miclescu de la Șosea

și că ar fi reclamat cumnatu-său Petre Carp la comandantul german“. După trei zile însă, tot el dezminte informația: „La Socec am aflat că nu e adevărat că ar fi fost devastată vila lui Jean Miclescu“. O a treia însemnare a sa, din 14 decembrie, creează confuzii: „[Paul] Grecianu îmi vorbește de indignarea d-nei Sturdza, fetei lui Carp, pentru devastarea casei lui Jean Miclescu de la Șosea prin soldați germani“. În cele din urmă, nu putem ști cu siguranță dacă vila boierului moldovean a avut sau nu de suferit în timpul ocupației germane.

 

Andrei Popescu

Jean Miclescu

Boierul de la Călinești

Humanitas, 2019

Colectia: Memorii/Jurnale

 

Studiu introductiv de Petre Guran

Cu schiţe de Ana-Maria Goilav

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *