Negrul e fratele tău și prietenul meu, Acheron. E miezul sufletului, așa cum știu să-l vadă cei care își duc viața dincolo de gură și cur. Șarlatani de-o zi sau tămăduitori de-o noapte strâng burtăverzimea Romei și-i umplu capul cu prostii. Orașul are mai mulți proroci decât cișmele și mai multe curve decât pini. Mă plimb în fiecare zi printre oamenii ăștia care-și duc traiul de azi pe mâine. Beau cu ei până-i bag sub masă, le vrăjesc nevestele, îi înșel la cărți, îi scuip în față, mă bat cu ei în duel sau cu pumnii goi și văd cum nu vor să vadă. Boala lor e fără leac. Sunt orbi cu bună știință. Nu vor să deschidă ochii și să privească viața așa cum e de-adevăratelea. Se vaită cât e ziua de lungă, își frâng mâinile și urlă în gura mare că vor să-și pună ștreangul de gât. Dar cum se-nvârt de-un chilipir, cum li se pare că i-a sărutat Dumnezeu pe creștet; și-atunci, să te ții chiolhanuri. Ar trebui să mă umfle râsul, dar nu pot. Mă învinețesc de ciudă, mi se suie sângele la cap, mă ia cu amețeală.
Oho, știu bine că nu mă suferă nici unul, știu că toți m-ar vrea la zdup până în ziua când aș da ortul popii. Simt cum li se încrețește carnea de fiecare dată când mă văd. Or fi ei mieroși de ochii lumii, dar, dac-ar putea, m-ar face bucăți și m-ar arunca la câini. Nimic nu le place la mine. Și, ce-i drept, nu sunt multe de prețuit la boțul ăsta decarne, zgârciuri, păr și sânge. Miros urât, nu-mi schimb cămașa cu săptămânile, mă înfurii și răstorn mese la beție, dorm în hainele cu care stau prin birturi sau lucrez, am unghiile negre, urechile păroase și dinții stricați. Dar nici unul dintre filfizonii ăștia care lasă în urmă dâre de parfum nu se întreabă de ce trebuie să plătească dacă vrea să petreacă două ceasuri cu o femeie, pe când la mine vin ca furnicile la miere. De ce lor nici măcar nu li se uită în ochi, pe când în ochii mei se pierd ca într- un iarmaroc de neliniști?
Acheron și Acherontia. Doar pe voi vă recunosc de prieteni. Apa în care vom intra pe rând și catifeaua fâlfâitoare a nopții. Șuvoiul care te duce dincolo și aripile care se întind după ce iese luna. Râul și fluturele. Zgomotul și tăcerea. Taine vopsite în negru și așezate sub nasul nostru de mâna marelui glumeț. Puțini pricep rostul negrului, liniștea lui adâncă, puterea lui răscolitoare.
RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie cărţi. Are câţiva prieteni francezi de nădejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fără să-şi fi trădat prima iubită: ciocolata de casă. Se îmbată cu vocea lui David Gilmour şi chitara lui Mark Knopfler. La Humanitas, domiciliul lui profesional, publică nişte cărţi de „Râsul lumii“. Se îndrăgosteşte repede şi-i trece greu. Detestă clişeele, laptele şi broccoli. A scris despre nesimţiţi, Ines de Castro, Maradona şi Caravaggio.
Cărţi: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar (2004, Maşina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul roşu (2005, Humanitas, Premiul „Ioan Chirilă“ pentru cea mai bună carte de sport a anului);Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranziţiauşoară: Mici rostiri cu tâlc (Humanitas, 2006); Mi-e rău la cap,mă doare mintea: Noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007); Cuinima smulsă din piept (Humanitas, 2008); Răcani, pifani şi veterani (coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clişee: Aşchiidintr-o limbă tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010, ediție revizuită cu ilustrații, Humanitas 2019); Toamna decanei: Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011); Astăzi este mâinele de care te- ai temut ieri (Humanitas, 2012); Maimuţa carpatină (Humanitas, 2013); Muşte peparbrizul vieţii: Nou catalog de perle (Humanitas, 2014); Noi vorbim, nu gândim: Nouă colecţie de perle româneşti (Humanitas, 2015); România în 7 gesturi (Humanitas, 2015); Poveşti de dragoste
la prima vedere (coautor, alături de Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi Adriana Bittel – Humanitas, 2015); Cumgândesc politicienii (Humanitas, 2016); Aştept să crăpi (de astăzi,în prime time) (Humanitas, 2016); Am fost cândva femeie de onoare şi alte povestiri(Humanitas, 2017); Cartea râsului şi a cercetării(Ce se întâmplă cu creierul dacă înveţi cuvinte noi în timp cefaci sex) (Humanitas, 2017); Două mături stau de vorbă: Scene româneşti (Humanitas, 2018); Orice om îi este teamă: Un partid, doi anişi trei premieri (Humanitas, 2018); În lume nu-s mai multe Românii(planetei noastre asta i-ar lipsi) (Humanitas, 2019).
