Cercetând cu oarecare atenție (dar nu exagerată!) îndemnurile și străduințele din ultima vreme ale celor dornici de salarii europene, afișate stradal și nu numai, acceptând că toți pornesc de la gândul către „țărișoara mea, România” (nu spui din cine e citatul), constatăm că nu e în regulă ceva!
Dacă tot avem o puzderie de nonguvernamentale a căror denumire începe cu latineasca prepoziție pro urmată însă de o formă eronată, nu văd de ce nu s-ar putea înființa și una cu numele din titlu (vă asigur că e corect), cu scopul declarat de a lupta pentru menținerea corupției în limite firești; iată de ce.
Revin cu câteva precizări legate de termenii atât de frecvent uzitați de aproape trei decenii (la noi); eradicarea corupției ca formulare, reprezintă o inepție contrară firii omului; de fapt lucrurile sunt destul de clare în legătură cu eradicarea: verbul a eradica duce la „lat. It. Eradicare” (conform DEX) ceea ce ar însemna conform autorilor că prin italiană ajungem retro(foarte)activ la etimonul latin; corect. Înțelesurile (și) în latină (din ex radice din rădăcină) a verbului eradicare sunt a dezrădăcina, a smulge din rădăcină, a desființa la figurat.
Problema este însă chiar și în sfera verbală cu… corupția, nu pentru că ar avea tot dublă trimitere (franceză și lat. corruptio), corectă altminteri, ci pentru că substantivul latinesc trimite la un verb foarte complex ca înțelesuri: corrumpere a distruge, a nimici, a altera; a corupe pe cele mai felurite paliere după cum urmează: corrumpere centuriones, a-i corupe pe centurioni, corrumpere mulierem, a seduce o femeie, cu ce anume (dar nu numai femeia!)? corrumpere auro, pretio, a corupe cu aur, cu bani; în sfârșit dar nu la urmă ci apoteotic corrumpere sententias iudicum, a cumpăra sentințele judecătorilor. Fie și din aceste câteva exemple e limpede nu doar că nu putem nega continuitatea, chiar eternitatea romană, dar că suntem în fața sau continuarea unui fenomen general uman, iar aceasta pentru că verbul în discuție, precum vechimea noastră de peste două mii de ani, este compusul lui rumpere, adevărat verb al umanității, al simțirii profund omenești. Căci înțelesurile lui nu lasă loc dubiului: a rupe, a sfâșia, a crăpa. Să fim bine înțeleși: dorința de a rupe gura cuiva sau chiar a târgului, de a-i sfâșia veșmintele cuiva sau sufletul, de a-i crăpa capul sau măcar obrazul cuiva, nu e neapărat general umană dar nici străină; apar însă celelalte sensuri ale lui rumpere care-l umanizează la superlativ: a face să crape de invidie, de necaz, de ciudă… cineva. Cine e acel cineva, o știe fiecare mai cu seamă când nu recunoaște.
Astfel analizată corupția, până la cele din străfunduri simțiri omenești, ca fiind strădania infatigabilă pentru mai mult, mai bine (personal, desigur), devine evident că eradicarea corupției, fie și doar clamată, e o probă de fariseism sau sindrom mesianic; ambele periculoase: în primul caz, cel fariseic, ar însemna să te smulgi în primul rând pe tine din rădăcini, o autoflagelare finală și inutilă, chiar de neimaginat; în al doilea caz, sindromatic, (a se vedea pilda vameșului) cele etern umane sunt pilduitoare chiar și în Sfânta Scriptură și nicidecum de eradicat, căci din ce am mai învăța.
Dar nu ne putem opri aici, mai ales că ideea eradicării corupției este fals raportată, malițios chiar, doar la spectrul politic; până la urmă orice încălcare a unei legi înseamnă corupție, iar din momentul în care te consideri om, nimic din ceea ce e omenesc nu-ți poate fi străin, parafrazând zicerea latină, deci nici corupția sub varii forme. Tocmai de aceea apare necesitatea elaborării feluritelor legi privitoare la toate aspectele vieții umane. În aceste condiții e tot mai limpede că a dori o țară fără corupți și implicit fără penali – pentru că nu văd de ce am dori ca doar politicienii să fie corecți, iar cetățenii electori să-și facă mișmașurile în liniște – înseamnă a desființa sistemul juridic cu tot ceea ce îl alcătuiește; ce ne facem cu atâția juriști șomeri (o parte îi pensionăm), cu atâtea facultăți de drept (le desființăm), cu sistemul penitenciar (e drept cam aglomerat încă dar suntem deja pe locul întâi în Europa la pușcăriași eliberați); dar, pentru că am pornit totuși de la politic, se pune problema cum ne mai eliminăm adversarii? Ar fi ca o luptă, un antrenament mai curând între îngerași dar deja în absența lui Satan, cel mai frumos dintre ei, ca să-l citez pe Baudelaire. Căci, până la urmă asta e esența luptei politice: nu să demonstrezi că ești mai bun, ci singurul bun.
Deci, subliniind încă o dată că o societate, o țară fără penali, fără hoți ar însemna corect întreaga societate, întreaga țară, nu doar diriguitorii, ceea ce ar duce la cele arătate mai sus, aș opta totuși pentru o organizație desigur nonguvernamentală care să asigure existența monitorizată procentual a corupției, spre buna funcționare a sistemului juridic și nu numai.
Prin urmare, decât să dorim periodic inepții pe care nu le cred în primul rând cei care le afișează, mai bine să folosim ceea ce avem; cu măsură însă. Rămâne desigur o mare întrebare: cine dă măsura? De vreme ce și romanii credeau că fiecare o are pe a lui, știută sau nu. Unii ridică la rang de tragedie (națională) corupția; corect pentru că și tragedia e general umană; un autor francez credea cu sinceritate că tragedia va dispare odată cu ultimul om. Cert și corupția. Nu doar la noi.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
