Trecând peste formulele deja obișnuite în asemenea ocazii și total irelevante prin generalitate („omenirea a fost zguduită”, „omenirea e în stare de șoc” și altele asemenea) precum și peste imagini înduioșătoare cu buchete de flori, păpuși și ursuleți, îmbrățișări interconfesionale, nu putem să nu remarcăm că recentul atentat din Noua Zeelandă a fost unul atipic în măsura în care suntem aproape obișnuiți deja cu musulmani radicalizați de regulă în Europa; iată însă că descreieratul de ultimă oră (cine știe câți mai sunt latenți…) este un creștin radicalizat tocmai pentru că a trecut prin Europa, inclusiv prin Țara noastră, ceea ce e absolut neconvingător, oricât s-ar excita media și serviciile (mai puțin). Avem noi probabil multe metehne dar nicidecum radicalism de vreun fel, ceea ce explică însă și unele situați de „lasă-mă să te las” și probabil că uneori e mai bine așa. Chiar dacă suntem cei mai creștini din Europa.
Deși invocată frecvent, inclusiv cu această ocazie, mila creștină ca și componentă a moralei noastre și a celorlalți credincioși, analizată cu mintea nu cu sufletul, ne relevă niște rădăcini istorice nu tocmai onorabile, deloc milostive. S-a afirmat că atacatorul de musulmani venit din învecinata Australie, deși creștin și făptuitor în numele credinței sale, nu poate fi considerat… creștin prin cele săvârșite. Unde e mila creștină, unde e înțelegerea față de credința altuia??? Strict obiectiv cugetând – niciunde. Iar acest aspect se poate vedea fie și doar din faptul că ne considerăm singurii deținători ai Adevărului, față de ceilalți arătându-ne eventual un soi de compasiune, de… milă că trăiesc în neadevăr. Ca atare trebuie aduși pe calea adevărului nostru; în fel și chip. Ce se declară e una, ca și lupta pentru pacea mondială și împotriva încălzirii globale, iar ce se simte – din păcate se și gândește strâmb – e cu totul alt ceva.
Regretabil dar antecedente există din momentul acaparării puterii în Imperiul Roman de către Biserică; fenomenul e explicabil, căci lupta s-a dat pentru Putere, iar nu pentru mila generală. Din momentul în care statuia zeiței Victoria a fost scoasă din clădirea Senatului roman în urma intrigilor, inteligente altminteri, ale episcopului Ambrozie al Milanului, putem spune că a început persecutarea celor care „nu cred ca noi”; principiu apreciat în timp și devenit, indiferent de „credință”, „cine nu e cu noi e împotriva noastră”.
Concret: în Callicum, localitate din răsăritul Imperiului, oile Domnului, creștinii, pare-se incitați și de păstorul local, episcopul adică, au incendiat sinagoga locală, omorând, conform surselor necreștine și niscaiva iudei (musulmani nu aveau de unde la vremea aceea), desigur pentru că l-au răstignit pe Isus. Am putea afirma fără dubii că a fost un atentat „avant la lettre”. Împăratul Theodosius, deși creștinat căci altfel nu ar fi și azi „cel Mare”, a ordonat ca templul incendiat să fie refăcut de creștini pe cheltuiala lor; restul nu se mai putea repara. Că mila creștină era și atunci circumstanțială, adică milă de caz, o probează scrisoarea episcopului Ambrozie, viitor Sfânt cu merite incontestabile însă în impunerea Bisericii în Imperiu, în care cu aplombul celui ce se știe deja puternic îi reproșează împăratului atitudinea avută: „s-a dat știre de către guvernatorul părților răsăritene că a fost incendiată o sinagogă și că de acest fapt este vinovat episcopul. Ai poruncit să fie pedepsiți ceilalți pentru sinagogă, fiindcă fapta a fost săvârșită pe răspunderea episcopului. Ai poruncit să se ia măsuri de răzbunare împotriva celorlalți și să fie construită sinagoga chiar de episcop”.
Fapta creștină e considerată aproape firească, iar împăratul ar trebui să fie mai realist: „vezi să nu te abați de la datoria față de Dumnezeu. Nu este, așadar, motiv de supărare atât de mare, ca din pricina arderii unei clădiri să se ia măsuri atât de aspre împotriva poporului, mai ales că este vorba de o sinagogă, loc al necredinței, casă a neevlaviei, gazdă a nebuniei.” Dacă ar fi fost moschee tot așa era.
E de neconceput ca Biserica să fie pedepsită, să nu fie răzbunată, dar „va fi răzbunată sinagoga”, e supremul reproș adresat Preafericitului Împărat. Argumentul suprem care va dăinui peste veacuri, inspirându-i pe mulți creștini la nobile și milostive răzbunări, e interogativ spre a fi mai convingător: „vei dărui iudeilor o astfel de biruință împotriva Bisericii lui Dumnezeu? Acest trofeu împotriva poporului lui Hristos, aceste bucurii, împărate, necredincioșilor? Această strălucire sinagogii, această jale Bisericii? … trebuie înlăturate, odată cu cel neevlavios, chiar și exemplele de neevlavie!”
Considerând edificatoare cele citate mai sus, pentru cine vrea să le înțeleagă nu ca o motivare a ticăloșiei descreierate ci pur și simplu ca pe o stare reală, voi mai adăuga motivația împăratului: Theodosius îi spusese Episcopului că, înainte de toate este împăratul tuturor cetățenilor din Imperiu, deci nu doar al creștinilor. Asta însemna în fapt Civis Romanus sum. Este și motivul pentru care, personal aș opta pentru imperialismul roman, mai puțin pentru discutabila democrație europeană închinată parcă mai mult minoritarilor penali, de la hoți la criminali, decât cetățeanului obișnuit.
Restul erau colaterale; până la puternicul Ambrozie.
Ca atare, comparând mila creștină cu cea romană, constatăm că, în timp ce prima e nemărginită precum sufletul și cotloanele lui, de nehotărât, a doua e clar definită: o mie de pași sau (azi) 1481,50 metri. Așa se întâmplă când una e de origine slavă, întinsă ca stepa, iar cealaltă e latină, măsurată ca via.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
