Unii aranjau arme , alții pregăteau vrăbii

Coboram trepte.
 
Soarele mă însoțea.
Îmi eram martoră. 
 
 
Un vânt m-a luat pe sus. 
Am ajuns la un râu părăsit.
 
 
La capătul serii 
Umblau fecioare. 
Ce zarvă făceau !
 
 
Am ajuns 
La o margine de zariște. 
 
 
Unii aranjau arme,
Alții, ca din întâmplare,
Își zbiceau fața  la soare.
 
Siluete, 
Într-un proces  general, 
Pregăteau vrăbii.
 
Aranjau arme și tablouri. 
Mii de brațe voiau 
Să mă atingă. 
 
 
Dar eu zburam tot mai sus …
 
Acolo am dat de frumuseți
Hărăzite
Celor săraci cu duhul. 
 
 
Era un ghettou cu figuri 
 
Nepregătite încă
Să cadă. 
Tags: ,

Un comentariu

  1. Maria Cecilia Nicu Maria cecilia Nicu says:

    „Era un ghettou cu figuri

    Nepregătite încă
    Să cadă. ” N-am rezistat, trebuie sa spun, nu-i prima data cand ma copleseste poezia pe ccare o o scrii.

    admiratie,
    Tea (aka mcn)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *