moarte la mall

e vineri

la shopping city

ușile glisante înlătură orice crispare

fata cu păr negru ghemuită inestetic

peste-o folie de aluminiu

plânge și mângâie o față care nu se mai vede

paznici de doi metri stau cu mâinile la spate

și e atâta muțenie-n jur

cineva tocmai a murit

întins ca-ntr-o piesă de teatru experimental

îi văd jeanșii roși pe la margini

de la atâta purtat și adidașii cu număr mare

trec nu vreau să simt cum la mall

se năruie din senin viața

intru în magazinul cu nume de oraș american

încerc un sacou niște cercei pe care scrie

ia-o de la capăt în fiecare zi

la ultimul etaj rulează un film SF

cu actori de mâna a doua

nu scapă nimeni se numește

pentru toți se găsește acea zi din care sentimentele

se vor scurge ca toxinele din țeava de eșapament

a unui bolid neînmatriculat

și trecem mai departe stăpâni ai marilor intervale

în fojgăiala care ne ține la suprafață

pneumatici-ignoranți

cu busola inactivă lipită de frunte

pierduți în hazard

în lumini sclipitoare de firme aceleași

în tone de haine trecute din mână-n mână

probate strâmte largi fără măsură

cu oameni care privesc doar în față hipnotic

ca-n Titanic fredonând aceeași melodie  

vitrine la metru pătrat

gresia lucioasă de sub picioare

mirosul de fast food

nimeni nu are o lumânare pregătită

timpul-cometă tocmai a ștampilat sec

total notă de plată

o altă folie un alt om

scris indescifrabil

următorul la rând

2 Comentarii

  1. Antuza Genescu says:

    Excelent, Simona!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *