Istoria pierdută a creștinismului (2)

Este posibil ca în încercarea de a explica distrugerea Bisericilor sau a ”națiunilor creștine”, teologii să nu pună întrebările potrivite, judecînd succesul și eșecul după normele lumii laice. Spre exemplu, cînd o comunitate creștină își pierde hegemonia politică sau culturală, istoricii pot gîndi, în mod convențional, că a suferit un eșec, ca și cum credința trebuie neapărat să fie legată de puterea politică și chiar și de victoria militară. Deși o asemenea legătură cu succesul lumesc era o banalitate în vremurile de demult, astăzi puțin mai susțin ideea. În loc de a căuta explicații pentru pierderea harului dumnezeiesc, creștinii ar trebui mai degrabă să cultive suspiciunea adîncă la adresa ordinii seculare care străbate Vechiul Testament, unde credincioștii sunt repetat avertizați că vor trăi într-o lume ostilă, într-o lume vremelnică.

Nicăieri în acea Scriptură nu li se dă creștinilor vreo garanție că vor deține puterea politică și nici nu li se promite mîntuirea descendenților sau a celor care urmează să facă parte dintr-o anumită comunitate. Adevărata taină a creștinismului constă poate nu în explicarea eșecului sau a eclipsei din anumite vremuri, ci mai degrabă în justificarea izbînzilor în alte privințe.

*Istoria pierdută a creștinismului

Philip Jenkins
colecţia savoir-vivre
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Cristiana Radu
135 x 210 mm; 384 pp

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *