Andrei Pandele – fotografii de dinainte de 1989. Cîteva repere

a.”Colecția privată Andrei Pandele reprezintă cea mai semnificativă mărturie în imagini, în majoritate alb-negru, a demolării monumentelor și cartierelor istorice din capitala României în perioada comunismului târziu. Pe lângă aceste fotografii esențiale pentru conservarea memoriei unui oraș mutilat și a unei moșteniri culturale dispărute, o serie de fotografii din această colecție surprind aspecte ale degradării vieții cotidiene de-a lungul crizei profunde din anii 1980. Acestea sugerează atât absurdul politicilor regimului Ceaușescu, cât și mutațiile grotești din rutina zilnică a oamenilor obișnuiți, pe care aceste politici le-au generat.”

DETALII despre colecția ”Andrei Pandele”, aici!

b.”Din punct de vedere tematic, metamorfozele peisajului urban al Bucureștiului au constituit scheletul pe care Andrei Pandele a construit colecția sa. După cum își amintește el, imaginile s-au adunat la început pe criterii estetice pentru ca apoi să devină treptat mărturii ale dispariției cartierelor și clădirilor istorice și ale apariției hâdelor construcții comuniste. ”La început mergeam la întâmplare. Mai apoi, am început să merg să fotografiez țintit zonele care mi se păreau mie mai adecvate pentru fotografii. Uneori scriam, când le aranjam acasă, străzile pe care fusesem – sâmbăta, duminică. Era o stradă anume care era foarte ofertantă din punct de vedere fotografic și care îmi plăcea foarte mult. Se chema Strada Ecoului. Îmi plăcea pentru că avea o zonă  aproape în zig-zag. Nu era dreaptă. În partea unde era acel zig-zag erau niște case de bună calitate. Lumina cădea foarte bine acolo. O stradă splendidă pentru mine și pentru ceea ce aveam eu de gând să fac în sensul fotografiei. Dar, la un moment dat, dispărea orice reper. La început, știam pe unde merg – erau case, magazine, clădiri care îmi erau familiare. Și, dintr-odată, erai într-un pustiu, cu barăci [ale șantierului de construcții], într-un loc străin. Parcă nu mai știai unde te afli, deși, fizic, puteai să îți dai seama. Dar se anulase toată povestea, tot contextul familiar. Făceam poze cu locurile alea goale și, în fotografie, era ca și cum nu mai știam unde mă aflu. (…) Locurile devin, în fotografie, neidentificabile sau foarte greu de identificat. (…) Greu, uneori foarte greu, ne dăm seama exact unde fuseseră făcute unele fotografii. Ce anume era acolo; ce anume fusese acolo,” rememorează artistul fotografic reperele experienței sale fotografice, care a avut nu numai o dimensiune profesională, ci și una existențial-emoțională.”

c.” Andrei Pandele face și astăzi fotografii care vorbesc despre suferința urbanistică și arhitectonică a Bucureștiului. E de părere că ”germenii urâțirii Bucureștiului puși în comunism dau roade, din păcate, și acum. Fotografiile mele sunt poze care țin, de acord, de trecut, de istoria noastră recentă. Dar ele au și un anume prezent, au ecouri nefaste chiar acum, în zilele noastre. Din păcate…”

Mai multe detalii și colecții despre comunismul românesc, aici!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *