Criminalitatea comunismului: în contra nostalgiei

Traducerea în româneşte a primului volum din monumentala trilogie a lui Thierry Wolton este ocazia de a medita la destinul istoric al unei utopii care nu încetează să seducă. În varii forme, în stranii avataruri, comunismul este alături de noi, purtat fiind de cei care nu pot renunţa la nobila misiune de a îndruma umanitatea pe calea luminilor şi a egalităţii. Cuvintele şi conceptele ce ne populează imaginarul mediatic descind din acest ev al crimei prometeice. De la justiţia socială până la corectitudinea politică, patologiile stângiste de astăzi nu sunt decât ecoul marxism-leninismului de ieri.

Sub edificiul progresist se poate ghici măreţia “Manifestului” întemeietor de la 1848. Inamicii stângii radicale de acum sunt inamicii comuniştilor de ieri. Familia, capitalismul, credinţa, libertatea, egalitatea în faţa legii, toate aceste valori sunt la fel de suspecte pentru fanaticii de azi cum erau şi pentru iluminaţii lor predecesori. Vitalitatea comunistă este o vitalitate mutantă şi cu atât mai pernicioasă cu cât face apel la umanismul eliberator. Supremul bine al omenirii devine călăul autonomiei individuale.

Pentru aceste spirite demonice, posedate de viziunea unui viitor al emancipăriii progresiste, crimele comuniste, investigate de Wolton în paginile sale dense şi tragice, sunt irelevante,umbrite fiind de măreţia idealului. Pentru fiecare dintre atrocităţile pe care aceste regimuri le-au comis există o justificare intelectuală. Călăii duc la îndeplinire un plan al istoriei. Victimele sunt, invariabil, elementele ce trebuie epurate.

Investigaţia istorică a lui Wolton naşte aceeaşi reacţie ultragiată stângistă pe care a trezit-o” Cartea neagră a comunismului”.Refuzul de a accepta criminalitatea comunismului este departe de a fi un accident, de vreme ce el indică supravieţuirea pasiunii utopice al cărei purtător a fost comunismul. Dintre toate totalitarismele, comunismul s-a distins prin apelul său universal şi prin ambiţia sa mântuitoare. Cuvântul comunist este,pentru fanaticii nostalgiei, un cuvânt al luminii şi o promisiune a egalităţii. A accepta natura barbară şi infernală a sistemului echivalează cu trădarea cauzei eliberării omenirii.

De aceea, în cazul tututor regimurilor pe care Wolton le examinează în sinteza sa,elementul premeditării ideologice este prezent ca o pecete însângerată. Din Rusia sovietică până în Europa captivă şi Asia, comunismul este o aventură a Ideii. Exterminarea apare ca un auxiliar al ideologiei, ca unica modalitate de curăţire a terenului de vestigiile unui trecut reacţionar,. Brutalitatea este moralmente acceptabilă în acest univers modelat de demonism şi de amoralitate. Călăii lui Wolton sunt nihiliştii morali din “ Omul revoltat” al lui Camus. Indiferenţa lor suverană la suferinţa victimelor este reflexul îndepărtării deliberate de tiparul omenescului. Religie politică , comunismul obligă la asceza crimei. Perfecţiunea geometrică se obţine prin tăietură de ghilotină.

Comunismul, ca fenomen global, nu face decât să actualizeze potenţialul de resentiment pe care îl aruncă în lume “ Manifestul “ de la 1848. Adaptabilitatea sa este explicabilă prin adaptabilitatea “ luptei de clasă”. Ura porneşte, întotdeauna, de la distincţia între bine şi rău. În orice variantă, exploatatorii trebuie exterminaţi. În orice variantă, Partidul este cel care interpretează istoria prin lentila conflictelor sociale. În orice variantă, statul este un braţ armat al Ideii.

Traseul criminal al comunismului este, pe cale de consecinţă, nu un accident provocat de excese regretabile, ci consecinţa ipotezelor pe care se fondează şi de la care se revendică. Unicul drum pe care se poate îndrepta comunismul este cel ce duce la colecţia de cranii alcătuită de khmerii roşii. Pol Pot şi ai săi sunt cei mai fideli dintre fidelii religiei marxist- leniniste. Adamismul lor radical este maniera în care “ Manifestul” se manifestă în istorie. Calitatea unică a rigorii lor criminale ţine de calitatea unică a fanatismului lor.

Criminalitatea comunismului nu poate fi tăgăduită decât cu preţul orbirii intelectuale şi al suspendării simţului moral. Complicitatea stângiştilor de azi cu trecutul totalitar este nu doar indecentă, ci şi de-a dreptul obscenă. Elogiul modernizării şi al emancipării comuniste implică elogiul unei ordini care a intenţionat să suprime instinctul însuşi al libertăţii. Prometeu, nota Camus în “ Omul revoltat”, încătuşează dialectic omenirea pe care o eliberează.

Minciuna de stat, crima, sărăcia, inegalitatea sunt feţele acestei aventuri utopice. Lenin, Stalin, Mao ori Pol Pol sunt întrupările acestui vis de egalitate universală. Investigaţia istorică a lui Thierry Wolton reaminteşte acest adevăr elementar şi prin curajul ei etic oferă lucidităţii democratice o fundament de reîntemeiere morală.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *