Paul Cornea şi moştenirea umanistă

Paul Cornea, profesor, erudit, savant, întemeietor de şcoală, a fost, înainte de toate, un umanist. Asemeni atâtor altora care au traversat teribilul secolul XX, Paul Cornea a distilat, din experienţele sale, un crez întemeiat pe luciditate şi pe demnitatea spiritului. Curajul introspecţiei a fost dublat de cel al sintezei.

Paul Cornea este, pentru cei care au fost studenţi ai Literelor bucureştene, însăşi expresia, stenică, a capacităţii de a dura şi de a construi instituţii. Renovarea metodologică pe care studiile sale au propus-o a pornit de la asumarea interdisciplinarităţii. Erudiţia sa a fost acompaniată de deschiderea spre experiment şi sinteză. Îi datorăm lui Paul Cornea o imaginea nouă şi nuanţată asupra paşoptismului: toţi cei care scriem despre secolul romantic mergem pe urmele sale. Cât despre teoria lecturii, ea este imposibil de imaginat, ca articulare intelectuală, în absenţa contribuţiei sale.

Paul Cornea îmi revine în amintire sub semnul lucidităţii şi al energiei. Într-o Românie a vulgarităţii şi a demagogiei, Paul Cornea a întruchipat această căutare a echilibrului critic. Efigia sa este inseparabilă de lecţia moderaţiei intelectuale şi a sobrietăţii cercetării. Vitalitatea polifonică a operei sale oglindeşte arhitectura unui destin.

Un comentariu

  1. Dușan Crstici says:

    Cuvinte emoționante, pentru dispariția maestrului! Dat fiind faptul ca am renăscut, de când am citit „Nașterea constituției”, sunt alaturi de dumneavoastră in aceste triste si grele momente.. Cu deosebită considerație, Dușan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *