Niall Ferguson: Piața și turnul. Rețele, ierarhii și lupta pentru putere (4)

Într-o singură privinţă pare să existe consens: puţini futurologi se aşteaptă ca ierarhiile consacrate – în special elite politice tradiţionale, dar şi corporaţii cu vechime – să se descurce foarte bine în viitor. În mod neobişnuit, Francis Fukuyama afirmă că ierarhia trebuie să învingă până la urmă, în sensul că reţelele singure nu pot asigura un cadru instituţional stabil pentru dezvoltarea economică sau ordinea politică. Ba chiar, susţine el, „organizarea ierarhică… poate fi singurul mod în care poate fi structurată o societate cu un nivel scăzut al încrederii”.

Dimpotrivă, iconoclastul consilier politic britanic Dominic Cummings emite ipoteza că statul viitorului va fi nevoit să funcţioneze mai mult ca sistemul imunitar sau ca o colonie de furnici decât ca un stat tradiţional – cu alte cuvinte, mai mult ca o reţea, cu proprietăţi emergente şi capacitate de autoorganizare, fără planuri sau coordonare de la centru, bazându-se în schimb pe experimente probabilistice, consolidând succesul şi respingând eşecul, dobândind rezistenţă parţial prin redundanţă. Poate că asta înseamnă a subestima atât rezilienţa vechilor ierarhii, cât şi vulnerabilitatea noilor reţele – ca să nu mai vorbim de capacitatea lor de a fuziona pentru a forma structuri de putere şi mai noi, cu capacităţi care ar putea fi mai mari chiar şi decât cele ale statelor totalitare din ultimii o sută de ani.

Niall Ferguson, Piața și turnul. Rețele, ierarhii și lupta pentru putere, traducere de Paul Aneci, Editura Polirom, Iași, 2018

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *