Dumnică seara (întâlnire)

Trec printre oamenii strânși laolaltă

în seara mâniei.

Le simt căldura

vibrând.

 

Pulsează în noi aceeași inimă

mereu răscolită de grețoasa lor răsuflare.

Aerul expirat al fărădelegii lor

ne sufocă

și doar strigatul

îl poate străpunge

lăsând să se vadă iar

cerul cuprins de beția de stele.

 

Acolo-n mulțime, ne-atingem umerii doar o clipă

destul cât să simt

cum și-n cea mai mică celulă

incendii se-aprind.

 

Iar acum plutesc în aerul serii

Ca un puf de păpădie

Suflat în vânt.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *