Richard Wurmbrand: ,,Vocea celor condamnați la tăcere”

Eliberat de rigorile și presiunile dintr-un stat totalitar, Richard Wurmbrand își asumă, în mod declarat și fără echivoc, misiunea primilor luptători creștini, dar împotriva comunismului. Retrăiește în spirit timpurile aurorale, ale catacombelor și marilor martiri, ce devin invincibili, prin gestul lor sacrificial, în lumea de dincolo. Prin pilde rabinice, încearcă să-și justifice dualitatea ființei, prinsă între diplomație politică și abilitate misionară. Dorința lui fierbinte este de a deveni o voce a celor rămași în lagărul comunist din orice spațiu geografic al lumii, supuși în continuare represiunii și reduși la o tăcere deplină: ,,…să devin, în lumea liberă, ,«vocea» celor condamnați la tăcere.” [1]

Din notele informative furnizate de agenta ,,Mary” aflăm despre parcursul lui Richard Wurmbrand și al familiei sale din primele luni de după plecarea definitivă din țară. Pentru o perioadă locuiește la Paris și la Oslo, în Norvegia. Primind Green Card (viza de rezidență permanentă în S.U.A.), se mută la Los Angeles, în Glendale, unde ține predici în cadrul Bisericii Luterane. În 6 mai 1966, face declarații cutremurătoare în fața Comisiei pentru Securitate Internă a Senatului S.U.A., arătându-și cele 18 cicatrice rămase în urma bolii și a condițiilor inumane de detenție din închisorile comuniste din România. Despre aceste semne adânc încrustate pe trupul său, asemenea unor stigmate, afirmă: ,,Ajunge să știți că atunci când doctorii din Oslo mi-au văzut cicatricele de pe trup, urmare a celor îndurate prin închisori, au spus că este un adevărat miracol faptul că mai sunt în viață. Conform științei medicale trebuia să fiu mort de mult”. [2] Tot acum începe seria de turnee internaționale, iar în predicile sale divulgă pericolul și minciuna comunismului.

Pentru perioada următoare, vom conexa volumele 6-9 din dosarul de la fondul Informativ nr. 146678 cu dosarele de la fondul SIE, respectiv nr. 7084 și nr. 33446.

Începând cu volumul 6 al dosarului I 146678, pătrundem în miezul acțiunii de urmărire informativă nr. 8841 privind pe ,,Walter”, inițiată în 8 august 1972. În 26 iunie 1973, locotenentul colonel Banciu I. de la Direcția I a M.A.I. redactează un referat în care amintește că în 18 septembrie 1972 s-a aprobat ,,un plan de măsuri pentru contracararea activității ostile” [3] a lui Richard Wurmbrand împotriva R.S. România. Acțiunea de compromitere a pastorului pe plan internațional s-a pus la punct în cooperare cu U.M. 0920 și a atras o seamă de personalități și de informatori din lumea cultelor religioase, implicați în acțiuni diverse, precum difuzarea materialelor compromițătoare în străinătate, publicarea unor articole în presa religioasă din Occident și diseminarea unor informații în cadrul întâlnirilor oficiale și în discuțiile informale.

În acest scop, la Direcția I a D.G.I.I. (Direcția Generală de Informații Interne) se elaborează Planul de măsuri ,,privind contracararea activității dușmănoase desfășurată împotriva țării noastre de pastrorul RICHARD WURMBRAND, emigrat din România în 1965 și stabilit în S.U.A.”. [4] Semnat de colonelul Iana Aurel, documentul deschide patru direcții de acțiune: compromiterea în afara granițelor țării, ,,combaterea și contracararea de propagandă dușmănoasă la adresa țării noastre”, identificarea persoanelor din țară cu care păstrează legătura, respectiv a emisarilor pe care se presupune că i-ar trimite în România (Heinzmann Manfred Gerhard, Goldstein Meyer, Ruff Richard și Beren Jakab), cu scopul controlului lor amănunțit la punctele de trecere a frontierei.

Pentru compromitere și discreditare, se lansează ideea că cicatricele arătate de Richard Wurmbrand în fața Comisiei pentru Securitate Internă a Senatului american nu ar fi, de fapt, consecința maltratărilor și a condițiilor inumane din detenția politică, ci complicații ale tuberculozei. Se demarează o căutare frenetică printre documentele medicale de la Eforie Sud, penitenciarul Văcărești, Brașov și Sibiu, unde se presupune că ar fi fost operat. Anticipăm o secțiune a volumului 8, din care reies investigațiile făcute în 1973 în sanatoriile și spitalele în care a fost internat de-a lungul timpului. Astfel, de la sanatoriul din Eforie Sud se anexează copia foii de observație din perioada 16 septembrie – 1 octombrie 1964, de unde reiese că nu a fost operat. De la închisoarea Văcărești se confirmă spitalizarea sa în octombrie 1954, sub controlul medicului Sutermann, dar se sugerează că semnele de pe trup ar proveni de la torturile suferite în timpul anchetelor de la fosta Siguranță: ,,În memoriul către Tribunalul Suprem din 29.04.1954 scria: «cei care m-au torturat oribil în 1937… Eu am făcut 6 ani de închisoare, ajungînd grav bolnav de tuberculoză a șirei spinării și la plămîni».” [5] De asemenea, regăsim biletul de ieșire din Sanatoriul T.B.C. Pantelimon, unde a fost internat în perioada 15 iunie – 10 iulie 1957, și foaia de observație pulmonară cu diagnosticul de tuberculoză mixtă. Se anexează foaia de observație clinică 14 aprilie – 17 mai 1965, cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară. De la Spitalul T.B.C. Orășenesc Sibiu se preia biletul de ieșire cu menționarea perioadei de internare: 29 iulie – 9 august 1957. Într-o adresă către Inspectoratul Județean Sibiu se emite presupunerea că semnele de pe corp dezvăluite în plenul Comisiei pentru Securitate Internă a Senatului american ar fi rezultat în urma unor intervenții chirurgicale, nefiind o consecință a torturilor suferite în închisoare: ,,Despre cel în cauză deținem informații neverificate că a suferit o intervenție chirurgicală, în urma cărui fapt i-au rămas pe corp anumite semne.” [6] Potrivit răspunsului primit din partea spitalului, Richard Wurmbrand nu a fost supus nici aici vreunei intervenții chirurgicale. La fel se procedează în adresa emisă către Inspectoratul Județean Brașov, deoarece, la începutul anului 1937, s-a aflat internat în Sanatoriul T.B.C. din Predeal și apoi în satul Noua din județul Brașov. Și de data aceasta răspunsul primit e negativ și lipsit de orice echivoc: cicatricele lui Richard Wurmbrand nu sunt rezultatul unei operații chirurgicale.

Revenind la planul de măsuri ce urmează a fi aplicat, remarcăm activarea informatorilor ,,Pastorul” și ,,Lucescu” pe lângă Richard Wurmbrand, respectiv a informatorilor ,,Lucescu”, ,,Petru”, ,,Nicu” și ,,Simion” pe lângă Caravan Vladimir, unul din apropiații pastorului. Se intenționează influențarea unor importante personalități cultice din străinătate: Martinsson – secretarul general al ,,mișcării evanghelice din R.F. Germania”, scriitorul englez John Lawrence, Paul Hansen – secretarul Alianței Mondiale Lutherane, Gerhard Claas – secretarul general al Uniunii Baptiste din R.F. Germania, Glen Garfield Williams – secretarul general al Conferinței Bisericilor Europene, Jakob Zopfi – președintele Conferinței Europene Penticostale. De asemenea, se mai are în vedere mobilizarea următorilor informatori: ,,Silvestru Dan”, ,,Horticultorul”, ,,Apostol”, ,,Cornescu”, ,,Ionescu”, ,,Pastorul”, ,,Crișan”,     ,,Someșan”, ,,Săndulescu”. Referatul cu propunerea de închidere a dosarului de urmărire informativă ,,Walter”, redactat de locotenent-colonel Banciu I. de la Direcția I, enumeră o serie de constatări privind stadiul și efectele acțiunii de compromitere pe plan internațional. Toate materialele culese urmează să fie trimise la U.M. 0920 care preluase deja cazul.

Note

[1] Richard Wurmbrand, Strigătul bisericii prigonite. București: Editura Stehanus, p. 50

[2] Ibidem, p. 37

[3] A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 146678, vol. 6, f. 1bis

[4] A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 146678, vol. 6, ff. 4-10

[5] A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 146678, vol. 8, f. 119

[6] A.C.N.S.A.S., fond Informativ, dosar nr. 146678, vol. 8, f. 136

Fragmentul și ilustrațiile fac parte din volumul ,,În sfera tăcerii”. Richard Wurmbrand în dosarele Securității”, ediție îngrijită și studiu introductiv de Maria Hulber, în curs de apariție la Editura Ratio et Revelatio.