Am crescut în cultul admirației necondiționate față de valorile artei lirice interpretative, a instrumentiștilor de excepție, a compozitorilor de geniu. Așa cum subliniam și în interviul acordat prezentei publicații, am convingerea că singura artă în care nu poți „fenta” niciodată (în timp ce în oricare alta poți să o faci – literatură, sculptură, pictură, compoziție) este cea interpretativă. Dacă falsezi sau nu simți rolul, nu te scoate din mocirla mediocrității nici un critic sau gașcă.
Cu timpul am ajuns să cred cu sinceritate că periodic Dumnezeu are momentele Lui de supremă Grație, iar atunci Creația Sa este întrupată într-un genial compozitor, un mare instrumentist sau incomparabil cântăreț (indiferent că e tenor, bariton sau bas, soprană sau mezzo-); dacă e instrumentist, poate fi și Jimi Hendrix, nu neapărat clasic.
Din păcate, așa cum ne arată și etimologia (perfectum de la perficere), perfecțiunea e soră cu moartea cel mai adesea prematură, căci ei, perfecțiunii nu ai ce să-i mai adaugi, ca și completului care moștenit din completum a dat cumplit; gelos probabil pe propriile-i Creații, Supremul cheamă înapoi câte Una spre a-I fi mai apropiată.
Înclin să cred că asta s-a întâmplat și cu baritonul rus Dmitri Hvorostovsky, plecat să-i cânte Creatorului, prea timpuriu însă. Cât a viețuit a fost desăvârșit, deasupra oricăror criterii umane obișnuite. De fapt țin să precizez că asemenea lui Dmitri și ceilalți mari interpreți trebuie receptați dincolo de meschinării precum naționalitate, religie, simpatii sau amiciții politice, viață privată de familie, căci atunci când îi ascultăm, lumea în care ne duc e mult deasupra umanului cotidian. A nu agrea un mare interpret din considerente precum cele de mai sus, înseamnă a te bălăci în mâzga politicianistă a inculturii ticăloșite.
În desăvârșirea lui, Dmitri a lăsat un testament… desăvârșit prin voia-i din urmă: să fie incinerat; ceea ce s-a și întâmplat, fără a stârni isteria cuiva, nici chiar a pravoslavnicei Biserici ruse moscovite, deasupra urnei (una din ele, căci a doua a luat calea orașului natal) străjuind îndătinata cruce (pentru un creștin). Nu și-a permis nici un moscovit să protesteze cu sau fără nerușinare, astfel că miile de fani au adus doar flori și nu proteste.
Subliniez toate acestea, deoarece nu pot să nu-mi amintesc cu oarece greață civică de penibilul general provocat acum câțiva ani la noi, în capitală (nu că nu s-ar fi putut întâmpla și în alt oraș al apostolicei noastre țări) la moartea unui cunoscut și reputat regizor și actor, a cărui ultimă dorință testată a fost să fie incinerat (dacă mă gândesc numai la rolul de militar roman pe care l-a interpretat admirabil, nici nu e de mirare…). Circul a fost aproape național, dacă era să ne luăm după mijloacele de dezinformare în masă. A maleficiat (că beneficiat nu pot să spun, nu mă lasă etimologia) de toate incalificativele postrevoluționare, adică: ateu, nepatriot, criptocomunist și, desigur, fost colaborator al Securității și, implicit apropiat al organelor de partid. Parcă lupta mincinoasă cu morții e cea mai jenantă.
Dar, ca un omagiu adus marilor incinerați ai lumii noastre, să vedem totuși ce e și cu cenușăreala asta?
Ca tot ce vine către noi din lumea romană şi incinerarea reprezintă înainte de toate un procedeu pragmatic şi igienic (ceea ce nu prea se potrivește cu creștina purtare a salivei de la un credincios la altul în cadrul feluritelor procesiuni, inclusiv la înmormântări); pragmatismul igienic e incontestabil în măsura în care un pumn de cenuşă umană e preferabil, şi ca spaţiu, putregaiului sau „putrejunii de natură” (cum ar spune Eminescu) ce infestează apa freatică pentru mult timp; apoi, subliniez – din nou (exasperant) etimologic şi în încercarea de a contrabalansa stupizeniile cu pretenţii din anume media, dar şi isteria superstiţios-patibulară a unora, deloc credincioşi – că incinerarea nu este nicidecum un ritual ateu (a-theos), adică fără (dumne)zeu, cu atât mai mult cu cât cei vechi, departe de a fi atei, aveau mult mai mulţi (dumne)zei decât noi; e, eventual, ceva păgân, sau, în fine, nicicum din punct de vedere religios, căci e dreptul fiecăruia să plece așa cum doreşte.
Rămâne interesant, chiar intrigant cum, la momentul respectiv dar și în alte dăți, unii ierarhi, cu vechime în câmpul generos al arhipăstoririi, vorbesc cu fariseică tristeţe suferindă de perioada atee, comunistă deci, adică perioada în care au ajuns la rangul pe care-l deţin azi, confirmaţi prin decret al Consiliului de Stat (evident ateu) al R.P.R. sau R.S.R., semnat de Gheorghe Gheorghiu – Dej sau de urmaşul său, Nicolae Ceauşescu (nu știm cât de atei, dar dacă au fost, era dreptul lor).
Tulburarea mintală a unora, alimentată parşiv de cei ce-şi văd ameninţate afacerile cu locurile de veci din cimitire, nu dovedeşte nicidecum credinţă, ci primitivism; că acum peste 2500 de ani oamenii erau mai deschişi la minte şi din acest punct de vedere, o dovedeşte prevederea din Lex XII tabularum (Legea celor douăsprezece table) din secolul VII. a. Chr., în care se prevede limpede „mortul să nu fie nici ars nici îngropat între zidurile oraşului”; ceea ce înseamnă că existau cele două posibilităţi, fiecare fiind liber să-şi aleagă ritualul marii treceri. Pentru încuiaţii care invocă un anumit neaoşism al lui Eminescu, să cităm una din prozele sale din care, prin intermediul unui înţelept, aflăm chiar în latină că cinis et umbra sumus, adică „suntem cenuşă şi umbră”, mai precis întâi umbră, apoi cenuşă.
În fine, dar nu în ultimul rând, a incinera, prin franceză trimite la latinescul incinerare (a transforma în cenuşă un cadavru) care la rândul lui ne duce la substantivul cinis (gen.cineris )– cenuşă; mai înseamnă şi ruină, adică şi rezultatul unei minţi înfierbântate patologic.
Dar cum rămâne cu cinerarii („cenuşarii”), creştinii care venerau cenuşa martirilor (desigur… morţi)?
Ar mai fi de adăugat la cele arătate şi faptul că ritualul incinerării presupune mai puţin circ, fie şi prin aceea că participarea celor vii este mult mai restrânsă numeric, ca atare exhibările paranoico-funerare ale babelor şi boschetarilor care aşteaptă pomana, nu se mai justifică. Aceeaşi veche Lege amintită mai sus interzicea bocetele, despletirile şi alte manifestări de sunet și… întuneric mintal; dacă tot îi dorim mortului să se odihnească în linişte şi pace…
Deci, să spunem în gând și pentru Dmitri requiescat cinis tuus in pace.
Apoi să-l ascultăm… spre pildă Il balen del suo sorriso.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
FOARTE INTELEPT COMENTARIU,IMPARTASESC SINCER REGRETUL MELOMANILOR DE A FI PIERDUT UN MARE ARTIST,BARITONUL RUS DMITRI HOROSTOVSKI!!!!LUMINOASA-I FIE AMINTIREA!!!
NUME de neuitat, un geniu prin voce și interpretare DMITRI HVOROSTOVSKI
FOARTE INTELEPT COMENTARIU,IMPARTASESC SINCER REGRETUL MELOMANILOR DE A FI PIERDUT UN MARE ARTIST,BARITONUL RUS DMITRI HOROSTOVSKI!!!!LUMINOASA-I FIE AMINTIREA!!!
https://www.youtube.com/watch?v=1xr_aFdr0ww&list=RDKL0KNYT5MQU&index=22
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
https://www.youtube.com/watch?v=C1Jpyy8AJwA
https://www.youtube.com/watch?v=fdMjnw49s7Y