Când te muți de pe un continent pe altul și crezi că vei găsi aceleași obiceiuri ca cele din țara ta, vei avea mari surprize! Traversând oceanul din Europa spre Canada, pe lânga schimbarea de țară, fus orar, climă, vegetație, limbă, regim alimentar și ritm de viață, întâlnești expresii verbale pe care crezi că le înțelegi, dar ele înseamnă cu totul altceva!
Prima nedumerire am avut-o la Montreal, când fratele mi-a spus că pâinea și laptele se cumpără la dépanneur-ul de vizavi, deschis tot timpul. Pentru mine, dépanneur însemna cineva repsonsabil cu depanarea mașinii, așa cum știam din București. De unde să ghicesc eu că la Montreal tu însuți ești scos din pana de a nu-ți fi cumpărat la timp ce aveai nevoie? Magazinele mici cu orar prelungit sunt în toate orașele nord americane (grocery store) dar numai în regiunea Quebec (de limbă franceză) denumirea lor îți sugerează depanarea. La mașină, dacă ai probleme, nu ești depanat, ci te duci cu ea la garaj. Hm! Credeam că garajul este, ca ȋn România, locul unde se parchează mașinile? Nici gând! Locul de parcare în Canada se numește stationnement, (parking lot), iar garage e atelierul de reparat mașinile.
Când, la Montreal, a fost o grevă a mijloacelor de transport în comun, cu care mergeam la serviciu, un coleg m-a întrebat în engleză: „N-ai vrea să-ți dau un lift (give a lift) la întoarcere? Gândeam: un lift, adică un ascensor, nu se poate da. Am refuzat politicos și am luat un taxi. Seara, amuzată, îi povestesc fratelui cum un coleg a vrut să-mi dea un lift. „Sper că nu l-ai refuzat, zice fratele meu”. „Ba da, răspund eu”. „Nu trebuia, nu e politicos, omul voia să te conducă acasă!” A da un lift-pe continentul nord american- înseamnă a conduce cu mașina pe cineva. Peste ocean, liftul se dă și se deplasează pe orizontală!
Odata, colega de laborator Jovette m-a întrebat: „Ai făcut cursele și comisionul săptămâna asta?” Neștiind la ce se referea, am răspuns că le voi face a doua zi. Mă gândeam că poate canadienii au joia curse de cai și își dau comisioane unii altora ca să parieze pe anumiți cai. Într-o zi am întrebat-o: „Ce se întelege prin curse și comision?” „Simplu, mi-a răspuns ea: e vorba de cursele pentru a face comisionul de épicerie (băcănie)”. Așadar, în franceză, alergaturile pentru cumpărături se numesc curse și ahiziționarea alimentelor se numește comision. Eram totuși contrariată de complicația canadienilor care foloseau joia pentru băcănie, vinerea pentru lactate și sâmbata pentru carne. Nedumerită, am întrebat-o iar pe colegă: „De ce nu se cumpără toate produsele cu aceeași ocazie?” M-a privit cu uimire, așa că am repetat întrebarea. N-a înțeles nici a doua oară, dar mi-a spus sec: „La cursele de joi, zi în care se primesc salariile, se face tot comisionul„. În cele din urmă am înțeles: épicerie e locul în care se vînd toate produsele gospodărești, le cumperi cu aceeași ocazie. Lucrurile erau simple, băcăniile montrealeze (supermarket-urile din restul Americii de nord) fiind, de fapt, magazine universale!
Într-o zi, vazând că m-am familiarizat cu comisioanele, Jovette mi-a comunicat: „Vezi că puii sunt în special saptamâna asta.” Fraza mi s-a părut eliptică: lipsea cuvântul mari, mi-am spus, probabil că ea a vrut să spună că puii sunt în special (deosebit de) mari saptamâna asta. Mult mai târziu, când am văzut că la toate magazinele lumea caută specialele, am înțeles că special înseamnă cu preț redus. Mărfurile devin, prin rotație, speciale, adică mai ieftine. Și eu care aș fi pariat că ceva special e mai scump, nu mai ieftin!
Odată, tot la Montreal, am fost întrebată: „Ai ascultat aseară filmul la Radio-Canada?” Mi-am spus că probabil metodele tehnice din Canada permit ascultarea filmelor la radio, deși nu întelegeam prea bine cum s-ar putea urmări scenele mute, de exemplu. „Nu, am răspuns timid, eu am preferat să mă uit la televizor”. „Păi despre filmul de la televizor e vorba, mi s-a răspuns, l-ai ascultat?” „Nu, eu l-am vizionat am replicat cu ezitare.” Mai târziu am înțeles: expresia a asculta e sinonimă cu a urmări televizorul.
În sfârsit, o mare surprindere am avut-o la Montreal auzindu-i pe colegi spunând la plecare, după lucru, bonjour! Formula bine cunoscută în România bonjour este utilizată curent în Canada de limba franceză, dar, spre deosebire de România, unde la plecare se spune la revedere sau au revoir, în Québec se utilizează același bonjour.
O prietenă mi-a povestit pățania pe care a avut-o la începutul șederii ei la Montreal. Într-o dimineață l-a chemat pe portar să-i repare un robinet. La sfârsit, prietena mea i-a oferit o bere. Doamne ferește, a refuzat el, „je deviens chaud„, ceea ce în limbaj quebecoaz înseamnă că se îmbată. Ea însa a crezut că-l cuprind căldurile și, cum soțul era la lucru, s-a grăbit să-i ofere doar apă sau suc de fructe.
La Toronto vocabularul pare ceva mai normal. Un magazin cu orar prelungit se numește grocery store, lumea se uită la televizor și omul îți spune good bye la plecare. Doar Liftul și mărfurile speciale își păstrează proprietățile ciudate. Dar poate că ceea ce eu numesc ciudat, nord americanilor li se pare normal și invers, conform binecunoscutei zicale: „Câte bordeie, atâtea obiceie!”
Desene de Adelaida Mateescu
