O descoperire de vară

Nu știu alții cum sînt, dar eu am nevoie, din cînd în cînd, să citesc și specii literare – folosesc aici termenul de ”literatură” în sensul cel mai general posibil – mai exotice. Așa cum – iubitor, nu specialist, dar iubitor de cursă lungă de filme de artă – mă uit (deși nu ar fi deloc nepotrivit să spun: mă pierd) în producții ușurele sau în seriale kilometrice. A propos de acestea din urmă, e de punctat că în ultimii ani – într-o splendidă concurență – avem multe asemenea producții extrem de incitante și foarte bine lucrate. Recentissim, am stat jumate de zi ținuit de fotoliu și am devorat ”Ozark” – și abia aștept să apară (cît mai repede!!!!) seria a doua – și următoarele. Dar mă îndepărtez prea mult…

Revin, așadar: în vara aceasta, am descoperit un autor autohton ale cărui texte m-au făcut – cum se întîmplă rarissim în cazul meu – să rîd de multe ori în hohote. Trebuie să spun că, în ce mă privește, aceasta este o ipostază cu totul neobișnuită: să rîd, și încă în hohote, la o carte. S-a întîmplat însă în această vară – și datorez acest fapt, recurent, cum ziceam, lui Vlad D.Popa.

Cine e omul? Iată – din catalogul editurii unde a publicat, DataGroup (multe titluri interesante  – aici găsiți mai multe despre această editură care acordă un interes deosebit scriitorilor debutanți: http://www.edituradatagroup.ro/ )  – un profil relevant:

”Educat în stil clasic și încurajat să acorde importanță atât disciplinelor umaniste cât și celor reale, Vlad B Popa a cules în egală măsură din creativitatea universului literar și din logica rece a raționamentelor matematice. Această viziune completă asupra lumii îi permite să abordeze arta scrisului, pentru care a renunțat la cariera pe care i-o aduceau studiile juridice, în stiluri și din perspective extrem de variate, de la umor jucăuș până la construcții complexe pur cerebrale, de la proză rece și aproape chirurgicală ca exprimare la episoade încărcate de lirism. Foarte multă vreme a scris fără să păstreze nimic, căutând aceeași cursivitate și forță a frazei pe care o găsea în cărțile autorilor săi preferați, clasicii ruși, ca apoi să-și îndrepte atenția spre construcția cât mai completă de scene și caractere. Acum nu-i rămâne decât să jongleze cu idei și personaje căutând să-și atragă cititorii în lumea pe care o creează, indiferent de subiectul sau stilul pe care îl adoptă.”

Eu l-am cunoscut pe Vlad B.Popa (nu direct, dar) prin ”Povestiri de sub papuc. Beer-up comedy” și mi-a plăcut foarte mult.

Cartea are o structură oarecum postmodernă, aș zice. Pe de o parte – și, totodată, cam pe trei pătrimi din întreg volumul – avem o antologie de proză scurtă, nervoasă, despre femei, familie, relații, cuplu; sînt bucăți de literatură domestică scrise cu un umor nebun. Pe de altă parte – de fapt, complementar cu micile texte de proză – avem (și, rîdem de asemenea, cînd în hohote, cînd înfundat – pentru că unele fraze sînt tăioase și, să folosesc un limbaj corect-politic, destul de…nealiniate) un fel de dicționat de termeni care gravitează în jurul aceluiași referențial generos.

povestiri de sub papuc

Trei exemple numai – din DEX-ul sui generis pe care îl produce, am impresia cu voluptate, Vlad B.Popa:

  • ”han – unde se duceau haiducii oțeliți în zeci de bătălii cu orînduirea și boierimea vremii, ageri ca șoimii, puternici ca urșii, răi ca lupii, să se plîngă de ce vipere au acasă!”
  • ”NU – cuvînt cu care nevasta începe discuțiile despre ce ți-ar plăcea să faci, să ai, să mănînci sau să bei, sau cu care nevasta termină discuțiile despre ce ți-ar plăcea să faci, să ai, să mănînci sau să bei”
  • ”bere – fără îndoială cea mai detestată licoare din univers. Nevinovata băutură și-a atras ura întregii specii feminine prin efectul eliberator pe care îl are asupra soților, cei din urmă ajungînd să își închipuie, după cîteva halbe consumate, că ar putea avea un punct de vedere propriu sau chiar, doamne ferește, un gram de libertate.”

Bref, în sumă – dar și în detaliu, zic – avem, odată cu această carte, ceva rar pentru spațiul nostru editorial. O literatură, de nișă este drept, clar-distinctă, un umor care se revarsă în cascade abundente, un tip de scriitură care provoacă foarte multă bună-dispoziție. Schimbînd ceea ce este de schimbat (și este de schimbat sistemul de referință, căci nu este nimic ”polițist” în ceea ce scrie Vlad B. Popa), cel puțin în această carte, avem (și) un San Antonio de origine și expresie autohtonă. Dar, cum spun printre rînduri și în pasajele de mai sus, mai ales un autor sigur pe el, cu umor și nerv, cu un ochi de scriitor și ironic și tandru.

Încă o dată:  prin cartea aceasta, ”Povestiri de sub papuc. Beer-up comedy”, am făcut o descoperire fermecătoare în vara care stă să se termene. Pe de altă parte, sunt convins că plăcerea lecturii va continua, alături de același autor, și în această toamnă pentru că mi-am pus deja la îndemînă ”Dracula’s kitchen. Primele taine”.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *