Muzică, suferință și compasiune

Religiile orientale – poate că, pe fond, de fapt, toate religiile – încetinesc timpul.

Nu cred că ne dăm seama foarte repede de aceasta și nu e nimic negativ în aceasta – dar pesemne că pentru fiecare om vine un moment cînd se adună suficient de multă (experiență de) viață încît să înțeleagă cît e de important acest fapt: să încetinești timpul, să aduci în tine instrumente, instalații mentale care să te ajute să pui un alt ritm timpului, unul mai lent și, de aceea, poate mai fecund.

Acest paragraf introductiv, a cărui substanță mă preocupă în mod esențial de mai mult…timp, poate funcționa și ca element explicativ pentru fascinația și atenția pe care le am – și care se convertesc în beneficii ”pe persoană fizică”, așa cum am spune noi, vesticii – pentru literatura (folosesc termenul în sens foarte general) care provine din aceste largi și, în bună măsură cred, încă nu foarte bine cunoscute ”teritorii”. Am ales ghilimelele pentru cuvîntul ”teritorii” fiindcă nu este vorba doar despre geografie și poate că nici măcar în primul rînd despre geografie – de vreme ce e vorba mai ales despre spirit, spiritualitate, ”amenajare interioară”.

Sînt, așadar, cît pot să fie de atent la această zonă­ – ca un amator, desigur, dar ca unul atent. Dinspre ea ne vin și cărți. Mai jos, în cîteva paragrafe, îmi face plăcere să punctez cîteva idei și gînduri despre una dintre cele mai recente apariții care se supun acestei specii – încă o dată, fecundă ca provocare intelectuală, generoasă ca ofertă termatică, foarte utilă (cel puțin uneori) în ordine spirituală.

Așadar:

• Are 15 albume muzicale și e cunoscută în întreaga lumea pentru vocea sa distinctă și distinsă.
• Memoriile sale, publicate în premieră în 2008 în Franța, au devenit best-seller în mai bine de 20 de țări
• În românește, cartea sa a apărut la editura Humanitas, sub titlul ”Confesiunile unei călugărițe budiste”. În 2017, practic de numai cîteva săptămâni pe piață!
• Numele său este Ani Choying Drolma.
• În 1996 a fost prima călugăriță budistă care a fost învățată să șofeze și care a condus o mașină. Dar nu numai atît. Nu, în mod fundamental, doar atît!
• Ani Choying Drolma are o școală în care vin femei nepăstuite din India și Nepal care ales să devină călugărițe. Și e și un fel de patroană, și în orice caz inițiatoarea unui centru de dializă – ceva rarissim în regiunea în care locuiește – unde se oferă servicii medicale celor suferinzi de boli ale rinichilor.

●Cântă așa:

• Ediția în limba română a confesiunilor sale ( a propos, publicate mai ales pentru ca, în urma vînzărilor acestei cărți, să strîngă bani pe care să îi folosească pentru proiectele sale medical-umanitare) are o prefață care este semnată de Matthieu Richard.
• Celor care nu știu și, în egală măsură, celor care doresc să ne reamintim împreună: Matthieu Richard este fiul lui Jean Francois Revel. M. Richard e, totodată, fost fizician extrem de dotat și, de mai mulți ani, unul dintre cei mai cunoscuți în întreaga lume și mai expresivi în luările de poziții publice călugări budiști.
• Revel jr., Matthieu Richard spune, de altfel, în cuvîntul înainte al cărții: ” dacă suntem complet absorbiți de noi înșine, suntem vulnerabili și cădem ușor pradă dezamagirii, neputinței și angoasei. Dar atunci cînd, prin compasiune, încercăm un sentiment puternic de empatie față de suferințele celorlalți, resemnarea dezarmantă face loc curajului, depresia face loc dragostei, îngustimea spiritului – unei deschideri față de toți cei care ne înconjoară.”
• Nu voi spune aproape nimic din ceea ce este în această carte – care e, în multe zone ale ei, dură. Dar și luminoasă. 
• Dar un citat tot voi da. E, de altfel, un citat care se regăsește în mai multe texte care fac acest tip de literatură – încă o dată, unul căruia cred că merită să îi acordăm mai multă atenție. Pagina 87 a ediției în limba română: ” – În loc să blestemi întunericul, de ce nu încerci să aprinzi o lumînare?”