Ediția acestui an de Bookfest bucureșean a avut parte de sute de mii de cărți, iar, în primele zile, și de câteva replici hâtre legate de vremea de afară. Aceea cu care a fost etichetat drept „târgul de toamnă“ a fost, pesemne, cea mai populară în primele zile – ba chiar și sâmbătă dimineața, când, pentru vreo două ore, ploaia de afară a părut să fie foarte descurajantă pentru o deplasare de plăcere în lumea cărților de târg. Apoi, complement al formulei invocate mai înainte, a mai avut trecere încă una – devenită folclor deîndată ce vremea de afară s-a făcut, brusc, însorită și foarte plăcută – că la vremuri de criză, avem două târguri de carte într-unul: de primăvară-toamnă.
Dincolo de aceasta, a fost un Bookfest la care nu au lipsit momentele și cărțile de mare ecou public.
Nonfiction-ul a avut, la rândul său, o prezență pregnantă și distinctă la Bookfest 2017. La Polirom am avut un Vintilă Mihăilescu – cu un titlu parafrazat după unul dintre marile succese de public și de presă ale ultimilor ani editoriali de la noi: De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc. Dar mai ales la Humanitas – în ordine aleatorie: un TRU revenit cu carte după multă vreme, în mare vervă și incomod pentru cei care stau în prizonieratele clișeelor PC la modă (Proștii Europei), un Gabriel Liiceanu – cu un nou volum de eseuri civico-politice, un Andrei Pleșu – Despre inimă și alte eseuri (e, înțeleg, cartea cea mai vândută la acest târg de la Humanitas). De asemenea, tot aici: două debuturi remarcabile – Ramona Ursu și Emilia Șercan. Şi o ediție realmente de sărbătoare pentru Lucian Boia și a sa Istorie și mit în conștiința românească. Plus alte titluri în cocheta serie de autor Matei Călinescu: A citi, a reciti & Conceptul modern de poezie.
Clar distincte – pentru mine, cel puțin – au fost titlurile, nu puține, de la Corint: fie de istorie modernă, fie – seria este cu adevărat impresionantă – de istorie la zi, mai ales cu literatură de specialitate destinată situațiilor și problemele fierbinți, confruntaționale. De asemenea, ca în fiecare vară, de altfel, de când sunt pe piață, cărțile celor de la Baroque Books and Arts te trag de mânecă într-un mare fel. Semnalez, din motive de spațiu, doar un splendid op dedicat istoriei culturale a culorilor – și, în mod cert, în alte texte, voi reveni asupra acestor cărți de la Baroque Books and Arts atât de atent făcute și, aș zice, de riguros iubite de către editorii lor.
Foarte pe scurt, iată și câteva romane de vacanță (nu în mod obligatoriu de plajă, deși nu trebuie exclus și un asemenea loc pentru lectura lor) ale unor scriitori străini. La Polirom, un Makine – Iubirea omenească. Tot acolo, un nou Philip Roth – Contraviața. Și un Pamuk – Femeia cu părul roșu. La Humanitas, un nou J.S. Foer (și, la al treilea roman deja, cea mai bună carte a sa, de departe): Iată-mă! Dar și un splendid nou Vodolazkin – Aviatorul. Precum și un Tom Rachman – Creșterea și decăderea marilor puteri. Sau un volum din seria impresionantă dedicată lui F. Pessoa cu poezia sa ortonimă, Vecin cu viața. Lista posibilă aici, ca să nu fie nici o discuție, poate fi mult mai lungă – Bookfestul a fost, și în această privință, foarte generos.
Așa cum este tradiția, și de data aceasta am avut o țară cu statutul de invitat-special: Suedia a fost anul acesta, cu un stand decent, cu câțiva invitați a căror prezență a dat stil acestei – totuși – sărbători a cărții. À propos de tradiții – mai ales de cele care nu au un statut instituționalizat, două observații scurte și, cred, mai degrabă îmbucurătoare. Prima: zgomotele stridente care veneau de la unele standuri și care bruiau lansările, de regulă, ținute în tonalități decente aproape că au lipsit anul acesta (acum un an, cred, țin minte – și va fi foarte greu de uitat pentru mine – la 10 metri de o lansare de carte la care participau Oișteanu și Cărtărescu și la care se discuta pe un ton absolut civilizat, era o alta unde vreo 10 hăndrălăi țipau un ritual haka la nu știu care stand al unor oameni pesemne atât de neînțeleși ai culturii române…). A doua: au cam lipsit lansările cărților politicienilor; mai mult – nici nu au fost cine știe ce politicieni la standuri, pentru diverse lansări. M-am gândit că e un moment de reflecție, de retragere în sine pentru politicienii de la noi, cu siguranță mult mai nescriși decât cei din alte țări și că alte și alte lucrări de „larg răsunet“ se coc în creuzetul creației domniilor lor, în laboratoarele minților acestora însetate de cunoaștere și de cultură și populate de viziuni nemaivăzute; deși, ca explicație pentru această absență, e mult mai probabil că, nefiind an electoral, nu prea se înghesuie la cărți, mai cu seamă că, mă refer acum strict la politicieni, mulți își rup de fapt trei pixuri când e să scrie pe cinstite două fraze. În această logică, an neelectoral, e de sperat că nici în toamnă nu ne vor impresiona cu amplele lor compuneri și „creații“.
În ce mă privește, spun și, când e cazul, scriu de fiecare dată aceasta: un târg de carte, fie el de toamnă, fie el Bookfestul de după care se întrevede vacanța de vară, este un excelent prilej pentru a vizita și editurile mici. Cele care aduc adesea titluri foarte bune, greu de găsit în librării.
