Referința supremă a romanului de debut al Vesnei Goldsworty este asumată și evidentă, dar nu exclusivă: Marele Gorski se trage din ”Marele Gatsby”, dar, spune autoarea sa, ” „Gorsky, personajul central al romanului, le datorează la fel de mult celebrilor iubiți din literatura rusă, ca Oneghin, Vronski și Jivago, ca și lui Gatsby. Povestea mea e, de fapt, o poveste de iubire cu cărți.”
Într-adevăr, este „o iubire cu cărți”, între altele și pentru că personajul narator este, așa cum nu era cazul în romanul lui Fr. Scott Fitzgerald, un fel de aministrator al unui magazin cu cărți, un loc de altfel în care se consumă prima revedere dintre personajele între care se întîmplă marea iubire, după aceeași matrice, dar desigur schimbînd ceea ce e de schimbat, ca în romanul scriitorului american.
”Iubirea cu cărți” face, pe de altă parte, ca această carte de ficțiunea a Vesnei Goldsworty – un debut răsunător; cartea a fost publicată în 2015 și a devenit best-seller internațional, despre ea, Financial Times spunînd că este ”cea mai frumoasă carte de ficțiune a anului 2015 – să fie un ”Marele Gatsby cu ruși”.
Și mai aplicat, a propos de sintagma imediat mai sus invocată, în romanul Vesnei Goldsworty, Nick Carraway-ul lui Fitzgerald este Nicola, un rezident britanic, refugiat sîrb, plecat din fosta Iugoslavie la începutul absurdului război care a provocat răni neînchise nici pînă astăzi. El este, cum s-ar zice, naratorul; el e el care are grijă de librărie, împreună cu un coleg, și cel care ajunge să îl cunoască, aparent întîmplător pe Roman Borisovici Gorski, adică pe Jay Gatsby-ul Vesnei Goldsworty. Gorsky este un evreu rus care trăiește la Londra, așa cum este cazul și în realitate în zilele noastre cu mulți ruși, inclusiv cu origini evreiești, ale căror averi au numere financiare fabuloase.
Și ”Daisy” romanului publicat în 2015 are solide origini rusești – o cheamă Natalia Summerscale, stă în Marea Britanie în urma unei căsătorii angajate de aceasta inclusiv din rațiuni pramatice. Cînd o vede pentru prima dată, Nicola este semnificativ ”curentat” de grația Nataliei. Nu este ”iubirea” lui, iubirea pentru el, dar descrierea acestei priviri atente a naratorului Nicola este admirabilă și de citat neapărat: ”Natalia Summersscale era un ou Faberge foarte complicat, un obiect neprețuit pe care nu jinduiam să îl am. Am încercat să îmi închipui acel loc din Rusia în care crescuse, dar fără prea mare succes. Ar fi putut fi o copilă prostituată sau nepoata mareșalului Jukov; ar fi putut să crească în Siberia, într-un bîrlog al traficanților de heroină sau într-o dacha elegantă de la marginea Moscovei; ar fi putut fi victima abuzurilor unei mame alcoolice sau mîngîiată pe creștet de vreo morsă comunistă cu sprîncene stufoase și trei rînduri de medalii pe piept; nici unul dintre aceste scenarii nu avea sens pe deplin, nici unul nu se potrivea cu ființa ei nelumească. Nici chiar în închipuire nu reușeam să mă apropii de ea.”
Tom Buchanan din ”Marele Gatsby” este, în ”Marele Gorski”, Tom Summerscale. Jordan Baker, star de gold în romanul lui Filtzgerald, este Gerry Pekanova, o gimnastă care a luat aur mondial pentru Bulgaria cîndva și care este, în romanul Vesnei Goldsworthy, un soi de antrenor personal, dar și – dovedind în repetate rînduri – posesoarea unor abilități tantrice ieșite din comun, de care are parte inclusiv Nicola.
Matricea, cum sugeram și mai sus, structura romanului scris de Fitzgerald este respectată în bună măsura aici – ceea ce nu înseamnă că scriitura și intrigile sînt previzibile și plictisitoare. Conținutul diferit cu care sînt umplute ”căsuțele” scenariului acestei cărți, stilul în care este scris romanul de debut al Vesnei Goldsworty (un fel de British Style, cu o patină balcanica sau, în orice caz, estică) fac din experiența lecturii acestei cărți un moment privilegiat.
Autoarea cărții de mare succes și de profunzime – ”Inventarea Ruritaniei. Imperialismul imaginației” (publicată și la noi, la Curtea Veche, într-o ediție din 2002, acum pesemne demult epuizată; poate că o reeditare a cărții acesteia ar fi binevenită…), o lucrare de antropologie de referință dedicată Balcanilor – îl reinventează și upgradează în romanul survolat aici, sub alt nume și schimbînd (masiv) ceea ce este de schimbat, pe Gatsby. Și o face cu mare stil și nerv.
”Am vrut să scriu despre Londra, orașul în care m-am mutat acum 30 de ani, care continuă să se schimbe profund chiar sub ochii mei. În anii 80, rușii erau aici relativ puțini și, în orice caz, la distanțe mari unii de alții; cine ar fi crezut că, atît de repede, ei vor deveni cea mai bogați și mai extravaganți locuitori ai acestei metropole”, povestește Vesna Goldsworty, cu referire la geneza acestui roman. Or, de la bogăție și extravaganță pînă la ceva ce aduce izbitor a Gatsby, nu e o mare distanță. ”Marele Gatsby” cu ruși era, așadar, chiar sub ochii acestei – iată – și prozatoare de mare mare forță.
