Un prieten de mult plecat din țară mi-a adresat, de curând, o cerere. M-a întrebat ce să citească pentru a pricepe ce se întâmplă în jur, în vremurile acestea tulburi. Mai precis ce teorie, ce școală, ce fel de filozofie politică.
Hm… În zilele noastre cred că la modă este eclectismul metodologic. Altfel spus, nu mai avem o singură teorie – cum era altădată, pentru unii, marxismul – care să le explice pe toate. Așa că am compilat o listă. Unele recomandări sunt probabil destul de curioase, așa că am să le explic cititorilor.
Despre România de astăzi se scrie bine, „în direct”. Însă cel care dorește să înțeleagă ceva mai mult decât datele elementare ale actualității ar face bine să se uite pe scrierile câtorva autori. Dintre istorici, la modă este Lucian Boia. Dintre profesorii de științe politice, l-aș recomanda pe Cristian Preda. Problemele actualelei Constituții sunt tratate în “Raportul Stanomir”. Pentru o analiză interesantă, recomand cititorilor să se uite și pe cărțile lui Traian Ungureanu (în special pe „Tehnica neputinței la români”). Despre viața culturală românească, cea mai relevantă carte astăzi este, cred, aceea a lui Horia-Roman Patapievici, „De ce nu avem o piață a ideilor”.
Comunismul românesc a fost analizat în multe cărți bune. Vladimir Tismăneanu este un autor indispensabil (mai ales „Stalinism pentru eternitate”). O carte mai puțin cunoscută, dar extrem de ingenioasă: „România: coada pentru hrană, un mod de viață”, a lui Pavel Câmpeanu. Despre alianța toxică dintre comunism și naționalism, Katherine Verdery, „National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceausescu’s Romania” (lucrarea a fost publicată în traducere, cred, la editura Humanitas, sub un alt titlu, în 1994).
Pentru a înțelege comunismul sunt două puncte de plecare.
Primul este în istoria ideilor. În mod normal, as sugera cartea lui Leszek Kolakowski, „Principalele curente ale marxismului”. Însă o introducere mai scurtă ar fi aceea a lui Alain Besançon, „Originile intelectuale ale leninismului”. Tot la editura Humanitas, care de mai bine de două decenii aduce cititorilor români titluri fundamentale, a apărut traducerea cărții lui Robert Conquest, „Marea teroare”, despre anii ’30 în Uniunea Sovietică.
Terorismul este unul dintre semnele timpurilor, iar piața academică este bine servită. Michael Burleigh, „Blood and Rage: A Cultural History of Terrorism” este o bază solidă. Pentru o istorie a unui episod timpuriu, „The Assassins: A Radical Sect in Islam”. Autorul, Bernard Lewis, este unul dintre cei mai importanți experți în istorie islamică.
Tema declinului a fost întotdeauna importantă în analiza politică. Un exemplu recent este cartea lui Niall Ferguson, „The Great Degeneration: How Institutions Decay and Economies Die”. Cum anume statele ajung la prosperitate sau, dimpotrivă, cum îți irosesc șansele – acestea sunt teme tratate de Daron Acemoglu și James A. Robinson, în „Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity and Poverty”.
Un subiect important însă neglijat, din păcate, de mulți cititori inteligenți, este acela al artei militare. Se poate începe cu Alistair Horne, „Hubris: The Tragedy of War in the Twentieth Century”. Pentru o istorie lungă, Victor Davis Hanson, „Carnage and Culture: Landmark Battles in the Rise to Western Power”. O perspectivă optimistă este prezentată în cartea lui Steven Pinker, „The Better Angels of Our Nature: A History of Violence and Humanity”.
Chestiunea inegalității economice este intens discutată astăzi. Cartea lui Jeffrey Winters, „Oligarchy”, este fundamentală. Cum se transmit averile și statutul social? Răspunsuri în „The Son Also Rises: Surnames and the History of Social Mobility”, de Gregory Clark. Despre mafie, John Dickie. Cu toate că aceste cărți (precum „Blood Brotherhoods: The Rise of the Italian Mafias”) au ca subiect mafia italiană, ele merită citite de oricine dorește să înțeleagă fenomenul crimei organizate.
Alt subiect neglijat de „komentariatul” contemporan este acela al naturii umane. Păcat, pentru că numeroase contribuții excelente s-au publicat în ultmii ani. Garett Jones propune, în „Hive Mind”, o analiză care dezvăluie conexiunea dintre coeficientul de inteligență (IQ) și succesul unor state. Jonathan Haidt tratează, în „The Righteous Mind: Why Good People are Divided by Politics and Religion”. sursele profunde ale diferențelor morale și politice .
Dacă ar fi să recomand o singură carte, care ar fi aceea? Greu de spus… M-aș duce la un clasic uitat. (Care are și avantajul că este, cumva, în domeniul public, deci poate fi descarcat online gratuit). Este vorba despre cartea unui profesor de sociologie de la Harvard care, în anii ’50, a locuit o vreme în sudul Italiei, într-un sat sărac. Ceea ce a observat acolo Edward C. Banfield a generat una dintre cele mai tulburătoare lucrări despre modernizare și despre eșecul său: „Moral Basis of a Backward Society”. Primele capitole din această carte sunt o experiență specială.
