Glossy. Helanca și maleta1,2

E drept că nu prea cumpăr reviste glamour. Dacă le cumpăr, rar de tot, mă uit doar la poze. Ca țăranul. Total inadecvat. Îmi place, mai degrabă, să le răsfoiesc, au mirosul acela aparte, de tipar proaspăt, foile lucioase, culorile vii, care nu se iau pe degete, la prima atingere. Vara, printr-un obicei ciudat, inexplicabil, le duc la țară, le așez pe șezlong, pe masa de sticlă, cumpărată de pe un site și transportată până-n fața porții. Le mut în bucătărie, pe dulăpiorul cu vitrine înguste, în spatele cărora stau aliniate, ca soldații, pe front, pahare de felurite dimensiuni. Le ascund sub alte chestii și le caut în disperare, de parcă aș fi pierdut o avere. Dacă nu le cumpăr și nu le citesc – s-ar putea lesne concluziona –, n-am vocabularul format pentru a purta o conversație despre toate noile tendințe din moda vestimentară. Perfect conștientă. Poate că de aceea am fost, acum câteva zile, intrigată, aproape șocată, să aflu că unei helănci i se mai spune, în limbaj cât se poate de ”în pas cu mod” (mi-a confirmat chiar delicata purtătoare a respectivului obiect vestimentar), maletă1. Da, banalei helănci. Bluzei mulate pe corp și gât, din materiale, cel mai adesea, supraelastice, pentru a rezista insistentului impact cu pielea. Mulării pe corp. De fapt, consultând Dicționarul de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu [1], mergând, apoi, pentru o documentare mai în detaliu, la dicționarele franceze, îmi dau seama că sensul acesta e cu deschidere mare, bluzele sau, mă rog, piesele de vestimentație care ar putea fi incluse la acest paragraf al discuției, sunt nenumărate, cu croiuri care pot să inducă în eroare și să-l îndepărteze pe vorbitorul de limba română de la semnificația generică, aceea conținută de cuvântul helancă. De la cele clasice, la tiparele cu volănașe, pe ici, pe acolo, de la cele cu rulaje felurite ale materialului în zona gâtului, la cele care beneficiază de terminații fanteziste, îmbrăcând jumătate din palmă și luând captive arătătorul și degetul mare. De la helăncile atipice, fără material rulat, din belșug, pe gât, la bluzele stretch, cu bucăți lipsă, ba în zona decolteului, ba pe la ceafă, abia simțit, sau, în sfârșit, pe toată porțiunea spatelui, ca să nu ne mai mirăm atâta.

bizar 211

Cu foarte mult timp în urmă, la Dijon fiind, mi-am cumpărat, la îndemnul prietenelor franțuzoaice, o maletă2 bicoloră, din piele ecologică. Alb cu bleumarin. Scumpă. Destul de avangardistă pentru stilul meu. Enfin, une mallette. Nu, nu era o helancă, ci un fel de servietă de care, ca tot omul, eram extrem de mândră. În fine, o piesă occidentală, care de-abia făcea ochi pe la noi. Se purta pe umăr sau mai retro, așa, ca geamantanele vechi, în mâna dreaptă, puțin legănată. Cunoșteam acel sens al cuvântului. Un geamantănaș, cum ar veni, dacă urmăm firul etimologic. Acum, la peste douăzeci de ani depărtare, constat că, în româna actuală, s-a dezvoltat un alt sens, foarte răzlețit de cel pe care eu îl cunoșteam pe când mă plimbam prin campusul universitar dijonez. Bluza indispensabilă, maleta1 din domeniul cosmopolit al vestimentației. Pare că a câștigat teren în competiția cu vetusta, obosita, tradiționala helancă, acea piesă must have, cu miros de naftalină, purtată de femei, de bărbați, cu sau fără sacou pe deasupra, ușor de reperat în fotografiile vechi, cuminte așezate în albumul familiei. O purtau mama, bunica, străbunica. O purta și tata. A trecut, prin urmare, proba timpului. Face parte din așa-zisul arsenal de bază al garderobei oricărei femei. N-aș zice din recuzita vestimentară a oricărui bărbat, deși mi-e teamă că, la fel ca pantalonul, bată-l vina, rupe granița dintre feminin și masculin. E produs unisex. Din engleză sau franceză ajunsă în limba română, înregistrată în dicționarele de după 1990 (deși este atestată cu mult timp înainte), această vocabulă, helancă, denumește o ”marcă înregistrată a firmei elvețiene Heberlein and Co pentru un sortiment de fire sintetice texturate.” [2]

Dincolo de aceste succinte considerații, ar fi interesant de văzut cum și când a pătruns maleta1 în limbă. Cum a reușit să retrogradeze, văzând cu ochii, un cuvânt consacrat, imbatabil, helancă. Tot de la revistele glamour ar trebui să pornim în elucidarea cazului. Momentul acela, după 1990, când pătrund pe piața autohtonă revistele străine de profil. Ele aduc un întreg bagaj de cuvinte din domeniul modei, multe neadaptate, așa-zisele barbarisme. Maletă1, însă, e perfect adaptat la rosturile sistemului lexical românesc, se strecoară discret, fără să frapeze, într-o lungă listă de cuvinte împrumutate din franceză cu tot cu sufix (croșetă, marionetă, piruetă, trotinetă etc).

Se pare că cele două cuvinte, maletă1  și maletă2 nu au nimic în comun, la nivel semantic, unul cu celălalt. Fiind omonime, e foarte probabil să le raportăm la două etimoane diferite. Pentru maletă1, cu sensul de ”bluză pe gât”, originea este necunoscută, chiar dacă am fi înclinați să optăm pentru etimon latino-romanic, chiar francez. Celălalt, maletă2, cu sensul de ”servietă; ghiozdan”, nereperabil în româna vorbită și scrisă, doar presupus, va fi mai ușor de raportat la etimon. E clar că avem o formă diminutivală a cuvântului din franceză malle ”valiză”. Malette (< fr. malle  + suf. –ette) [3] nu devine, așadar, în română, neapărat maletă2.

Prima atestare a cuvântului care denumește acest obiect, la francezi, este în anul 1294. În 1373, în Inventaires mobiliers des ducs de Bourgogne [4], avem consemnată, în Trésor de la langue française, prima atestare a derivatului său, malletier, -ière, cuvânt care se referă la persoana care fabrică asemenea obiecte sau se ocupă cu vânzarea lor. Româna nu le-a împrumutat pe acestea două. A preferat, în anii din urmă, prin intermediul revistelor de modă, să-l găzduiască, în schimb, cu tot focul de artificii adiacent, pe maletă1 ”helancă”, despre care, etimologic vorbind, dicționarele de cuvinte recente nu furnizează prea multe detalii. Istoria celor două cuvinte este de urmărit în continuare. Orice adaos este posibil. Orice deformare, la nivel semantic, de asemenea. Istoria cuvintelor este fascinantă, paradoxală și inepuizabilă.

 

 

[1] Florica Dimitrescu (coordonator), Dicționar de cuvinte recente, ediția a III-a, București, Editura Logos, 2013, p. 330.

[2] Ibidem, p. 277.

[3] ”A. Petite valise rigide. B. Région. (Belgique) Cartable d’écolier, serviette. […] De l’a. b. frq. *malha; cf. a. h. all., ags. mal(a)ha « besace, sacoche »; m. néerl. male « sac de voyage, coffre; ventre d’un animal »; néerl. maal « sac, sacoche, coffre ».”

[4] http://www.cnrtl.fr/definition/mallette

2 Comentarii

  1. It. „maglietta” = T-shirt poate explica „maleta 2”.

    • Simona Constantinovici says:

      Maletă, cu sensul de ”helancă”, poate proveni, de bună seamă, cum bine spuneți, din it. maglietta. Se constată doar o ușoară modificare la nivel semantic: trecerea de la T-shirt (sau tricou) la helancă. În fond, e vorba tot de material textil mulat pe corp. 🙂 Etimologia unui cuvânt poate fi multiplă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *